5/9/2009 15:58:36
Discursul președintelui PNL Crin Antonescu la întâlnirea cu Organizația județeană Giurgiu, 4 septembrie 2009
"Încă o diversiune: Antonescu nu prea e hotărât. Nu au ei idee cât de hotărât sunt! Nu am de ce să nu fiu hotărât pentru că în momentul în care am intrat în această luptă și am primit și mandatul partidului și încărcătura de speranță și de așteptare din partid și de la oameni din afara partidului, nu pot să-mi bat joc de aceste lucruri și nu am de ce să fiu mai nehotărât decât atunci când am intrat. Sunt foarte hotărât. Sunt foarte hotărât pentru că știu că lucrurile pentru care ne luptăm sunt drepte, pentru că știu că lucrurile acestea se pot face și nu mă poate face nimeni nehotărât. Pentru că nu pot fi șantajat, pentru că nu pot fi amenințat, pentru că nu mi se pot propune târguri."
Dragi colegi,
Vă mulțumesc din suflet! Vă mulțumesc în mod special dle președinte și tuturor celor de față pentru că sunteți astăzi aici la această întâlnire așa de calzi, așa de hotărâți, așa de încrezători în victorie, cum vă știu, cum v-am văzut în primăvara lui 2008 când ne-am întâlnit ultima oară pe o zăpușeală foarte mare și cu Varujan Vosganian aici, și cu toată acea armată galbenă încrezătoare în victorie și care a adus atunci cel mai spectaculos rezultat pe care Partidul Național Liberal l-a obținut din 1990 și până astăzi și, categoric, pentru municipiu, pentru județul Giurgiu, cel mai bun rezultat obținut în istorie.
Vă văd la fel de hotărâți ca atunci, la fel de convinși că stă în puterea noastră să schimbăm puterea lor, îmi vine foarte bine, mă bucură, mă încarcă și mă face să vă fiu recunoscător și să vă mulțumesc încă o dată.
Doamnelor și domnilor, Eu vreau să vă spun câteva lucruri foarte direct. Se poate înregistra legal, este public ce vă spun, nu trebuie să apară înregistrările pe sub mână pe la Realitatea sau pe unde le mai trimit alții. Ce vorbim e la lumina zilei și vorbim cu glas tare. Așa cum mă știți, sper, și așa cum vă știu.
Împotriva Partidului Național Liberal am asistat de multă vreme la atacuri, la campanii și la diversiuni. Din momentul în care în anul 2005, după foarte multe zeci de ani, Partidul Național Liberal a avut prim-ministru și era dominant într-un guvern și în momentul în care s-a văzut că din două-trei mișcări simple și hotărâte, începând cu cota unică de impozitare, adoptată imediat, noi ce am promis în campania din 2004 și am putut să facem noi, am făcut imediat în prima zi de guvernare, au văzut că lucrurile încep să meargă bine, a început împotriva noastră a Guvernului de atunci, a premierului de atunci un război. Și acest război a continuat și continuă până astăzi.
Prima mare diversiune și uriașă minciună spusă în toamna lui 2008, în campania electorală, și de opt luni încoace este că guvernul liberal, Guvernul Tăriceanu a cheltuit, a risipit banii țării și de aceea nu sunt bani acum și că a fost un Guvern care a avut probleme de corupție, de alte astfel de lucruri. Banii cheltuiți de Guvernul Tăriceanu și de dumneavoastră toți care ați lucrat și lucrați în administrație locală au fost, într-adevăr, cei mai mulți bani cheltuiți în România vreodată și este meritul acestui Guvern, al dumneavoastră, al nostru, al tuturor că am făcut ca România să aibă bani la bugetul de stat și în buzunarul cetățenilor cum nu a avut niciodată.
Îl rog pe dl Emil Boc să cheltuiască. Pentru Dumnezeu, îl rog să cheltuiască, îl rog să risipească. Îl rog să arunce cu banii în primării, în salarii, în locuri de muncă, în pensii.
Am fost mereu acuzați de către președintele fără pată, Traian Băsescu, campionul luptei împotriva corupției politicienilor, împotriva mafiei, am fost mereu acuzați. Tăriceanu, ca prim-ministru, a avut curajul și s-a dus în Parlamentul României și a spus: "Da, sunt prieten personal de ani de zile, de zeci de ani cu Dinu Patriciu. Nu am făcut nicio golănie cu Dinu Patriciu". Are curajul dl Traian Băsescu să vină: „Da, sunt prieten cu soția dlui Cocoș, sunt prieten cu dl Cocoș, nu facem nicio golănie împreună."?
Am avut miniștrii acuzați că încalcă legea, că sunt corupți, că fac grozăvii dintre cele mai teribile și au fost suspendați și au demisionat oamenii. Atanasiu. Pentru ce? Pentru corupție? Nu. Pentru nimic. La două săptămâni după ce a fost destituit chiar Parchetele din epocă, aceea și asta, îi dau neînceperea urmăririi penale. Chiuariu, ministru al României despre care președintele țării, în care și Chiuariu era ministru, spune, în auzul tuturor din țară și din afară, "un tânăr mafiot obraznic". Ce se întâmplă cu dosarul tânărului mafiot obraznic. Omul a plecat de acolo, am plecat și noi de la guvernare. Nu mai aud nimic. Care sunt faptele îngrozitoare de mafiot ale lui Chiuariu. Dar nu de la dl Băsescu aștept vreodată să-și ceară scuze. Aștept de la oamenii care fac opinie în România, de la oamenii care trimit cuvântul lor în fiecare zi către oameni, de la jurnaliști, de la analiști să aibă măcar o dată cineva obrazul și să spună: "Domnule, a trecut un an de când omul acesta, Chiuariu de exemplu, a fost călcat în picioare în imagine, a fost scos pe ușa din dos și vedem că nu aveați nimic împotriva lui. Ne cerem scuze." La fel s-a întâmplat unui om ca Adomniței, care a fost porcăit din prima zi și vedem ce se întâmplă astăzi ce se întâmplă cu Educația, cu marii specialiști. Adomniței poate să spună oricând și putem să spunem: Școala aia, școala aia, școala aia s-au construit, s-au reparat. Măcar atât. Ce fac acești Andronești, Boci, Micle? Ce fac ei cu Educația, în afară de a se certa de dimineață până seara, după ce au schimbat cât au putut din directori, din inspectori, din profesori, din portari? Nici măcar în cazul Remeș în care am avut o chestiune teribilă, cum venea un om și aducea țuică și caltaboși acasă la Remeș, dar Remeș nu era acolo. Și cum cineva îi dădea un plic lui Remeș, în care nu am văzut niciodată ce era. A plecat. Unde e dosarul? Ce se întâmplă între timp? În fine, marea afacere Sterling. În afacerea Sterling premierul a spus clar care e poziția domniei sale, a dat în judecată pe dl Boc și pe dl Iancu. S-a făcut imediat o comisie de la care nimeni nu s-a sustras. S-a făcut un control anunțat cu surle și trâmbițe al Corpului de Control al Primului Ministru, Emil Boc, și nu avem nimic. Păi cine vorbește de evoluție?
Au trecut opt luni de zile și aceste diversiuni privitoare la cum a guvernat sau nu a guvernat PNL cred că nu mai sunt eficiente. Cred că oamenii pot să compare simplu care le erau veniturile, cum au crescut veniturile, ce s-a întâmplat în România până în 2009 și ce se întâmplă din 2009 până astăzi. Fără să mai discutăm la nesfârșit texte propagandistice din topul lui Boc. Fără să mai dăm la nesfârșit vina pe un guvern care nu mai guvernează de nouă luni. Și care, în fața tuturor instituțiilor de anchetă, de cercetare, de evaluare, de auditare nu a fost și sunt convins că nu poate fi acuzat de deturnarea niciunui leu.
Avem în schimb, de nouă luni, un guvern care bate toate recordurile. Și vă spun foarte sincer, mă cunoașteți de foarte mulți ani și știți că sunt un om căruia dacă are motive îi place să râdă. Sunt un om vesel, sunt un om jovial. Am avut momente dramatice, momente tragice în viața mea și știu că fiecare secundă de care poți să te bucuri e bine să te bucuri și să-l bucuri și pe altul.
Dar mă întreabă unii: Ești cam încruntat. Nu mai râzi? Cum pot să mai râd? Suntem guvernați de nouă luni de zile de un guvern care nu are precedent în istoria României. Sunt un om care aveam 4-5 ani când a murit Gheorghiu Dej. Deci am apucat regimul comunist. N-am nicio simpatie și nici un dor de regimul comunist. Dar când spun că asemenea guvern nu a existat și nu a batjocorit România nici în timpul comunismului, știu ce spun. Niciun guvern nu a mințit atât de mult ca acest guvern, inclusiv în perioada comunismului. Propaganda comunistă era bazată pe minciună. Dar, mai spuneau că fac niște lucruri și ceva, ceva făceau. Nimic din ce au promis Băsescu, Geoană, Boc în 2008 nu s-a întâmplat. Nimic, niciun leu, niciun loc de muncă, nicio măsură de pedepsire a unor corupți. Absolut nimic. Toate guvernele că au fost Tăriceanu, Ciorbea, Văcăroiu, cine vreți dvs, au promis multe lucruri, au făcut mai mult sau mai puțin. E primul guvern care nu a făcut absolut nimic, nimic, o cifră, un rând din programul de guvernare.
În al doilea rând, niciodată în România sub vreun guvern nu s-a ajuns în situație atât de gravă încât, practic, să fim, ce se numește în popor, sat fără câini. Nu mai avem instituții. Avem, pentru prima dată, magistrați în grevă. Avem polițiști în grevă. Avem infractori de tot felul care ies la drumul mare și dau în cap, la propriu și la figurat. Cum să nu se întâmple asta? Ce partid din România, inclusiv Partidul Comunist Român, pe care nu l-am iubit și îl consider o nenorocire în istoria României, dar ce partid din România, inclusiv PCR, a adus interlopi să-i facă secretari de stat. Niciun guvern. Niciodată România nu a fost în pragul disoluției autorității așa cum este acum și acesta e un lucru grav pentru că noi nu putem să trăim fără o minimă încredere în autorități și fără o minimă funcționare a autorității. În fine, ce guvern din România, inclusiv din perioada comunistă, a avut atâta nerușinare. Deci nu se mai poate așa ceva. Nu mai putem să acceptăm. Unde suntem? Nu există continent pe care să asistăm mereu la circ: hai pe cal, hai pe bicicletă, hai pe marginea gropii. Facem concurs de salvamari. Eu înțeleg că unora le place marea, că unora le place salvamarul, că unora le place calul, orice. Dar nu vreau să văd în fiecare zi acest circ de partid și de stat făcut într-o țară din Europa, din UE, pentru că ne vede lumea și ne râde. Nu pot să râd în același timp cum s-a ajuns ca un ministru al Guvernului României să vină și să sfideze o instituție a statului, o instituție parlamentară, în vreme ce președintele îi ține hamul, în vreme ce un partid întreg îi ține hamul și în vreme ce primul ministru nu are curaj să sufle un cuvânt despre așa ceva. Niciodată poalele celor care au guvernat România nu s-au dat mai peste cap. Este o rușine, e o dezordine și un dezastru.
E clar că celor care ne guvernează azi nu le pasă nici cât negru sub unghie, nicio secundă, de nici un om dintre miile care își pierd slujba, pâinea, locurile de muncă în fiecare zi, dintre întreprinderile care se închid în fiecare zi, dintre oamenii, mai ales tineri, care vor să plece în fiecare zi. Niciodată nu s-a întâmplat așa ceva. De unde am avut șansa să evoluăm, să intrăm în Uniunea Europeană, să începem încet, încet să construim niște lucruri, astăzi am dat înapoi în opt luni de zile mai rău decât am fost vreodată din acest punct de vedere. Nu se mai poate continua așa. Iar bătălia pentru Președinția României nu-i pentru o funcție, nu-i pentru un scaun, nu-i pentru o ambiție, ci este pentru faptul că eu nu cred că mai putem trăi normal într-o țară în care la al doilea mandat Traian Băsescu numește prim-ministru pe Elena Udrea și nu mai faceți calcule, nu mai guvernează nimeni, nici Partidul Democrat. Îi aud pe tot felul de oameni, chiar colegi de-ai noștri: "Domnule, cum o să se facă alianțele. Ăștia se despart, să vedem ce guvern se face în ipoteza că mai câștigă Băsescu." În ipoteza că mai câștigă Traian Băsescu, stimați colegi, nu se mai intră la guvernare, iese și Partidul Democrat. Iese și avem un guvern în care nu va mai exista nici noțiunea de partid politic, nici de guvern, nici de parlament.
Astăzi, deja, noi asistăm la ceva ce, iarăși, nu s-a întâmplat niciodată și anume la desființarea Parlamentului României. L-am criticat pe Adrian Năstase pe drept cuvânt pentru că dădea foarte multe ordonanțe de urgență. A fost criticat Călin Popescu-Tăriceanu că a dat niște ordonanțe de urgență. Dar eu vă întreb cum poți să critici tu, Emil Boc, de trei ori pe zi pe Tăriceanu că dă ordonanțe de urgență când are un Guvern de 20% și stă pe muchie de cuțit și dă ordonanțe de urgență conforme cu programul de guvernare. Pentru că vreau să nu uitați asta față de cei care-s mai interesați de politică și ne tot reproșează colaborarea cu PSD-ul. Da, noi am fost ținuți, susținuți la guvernare cu 20% de către PSD, dar nu ne-am așezat la masă cu ei să facem alianță și nu ne-am abătut niciun centimetru de la programul de guvernare al nostru, nu al PSD-ului. Pentru că dacă am socotit necesar să mărim pensiile, am făcut-o nu pentru că ne-a presat PSD-ul, ci pentru că tot noi, liberalii, am fost cei care atunci când am putut crea condițiile bugetare ne-am gândit la cei mai amărâți din România. Nu socialiștii, pesediștii care au plâns de milă de când îi știu și s-au îmbogățit numai ei și votanții lor au sărăcit. Ori, în sensul acesta, nu putem să nu constatăm că o alianță care are tot, președinte, structurile și pârghiile de putere aflate în subordinea președintelui, direct sau indirect, prim-ministru, guvern, 70% din parlament, nu e în stare nu doar să nu facă nimic, dar nu e în stare să vină cu o lege, cu o măsură în Parlament. Își asumă răspunderea pe orice. Noi nu mai avem Parlament. Și, din această privință, lucrurile nu mai pot continua în felul acesta.
Miza alegerilor prezidențiale este copleșitoare. Nimic nu se poate schimba în bine în România, în plan politic, în plan economic, în plan instituțional dacă nu se petrece o schimbare majoră la Președinție . Nu pentru că eu sau noi am crede că președintele trebuie să aibă toată puterea și președintele taie și spânzură. Nu. Am spus-o foarte clar și nu am să schimb o iotă din ce am spus și eu, și Călin Popescu-Tăriceanu, și noi toți în timpul mandatului lui Traian Băsescu. Nu. Puterile președintelui României sunt limitate constituțional. El are mai degrabă un rol de moderator, de om care să-i aducă la masă pe ceilalți, de om care să comunice marile obiective naționale cu poporul român. Nu un om care să pună pe cine vrea el prim-ministru, să dea afară pe cine vrea, să bage în pușcărie pe cine vrea, să scoată de acolo pe cine vrea. Dar, este esențial ca președintele României să se schimbe pentru ca să putem intra în normalitate.
Cel mai mare val de diversiuni a început din momentul candidaturii mele și nu neapărat pentru că era a mea, ci pentru că Partidul Național Liberal avea un candidat. Prima, un congres cu competiție, un congres cu tensiune, cum nu au avut vreodată celelalte partide și nici nu apucă vreodată să aibă Partidul Democrat cel puțin. Și s-a vorbit și s-a vândut luni de zile ipoteza ruperii partidului, tensiuni între dl Tăriceanu și mine, împărțiri în două, faptul că partidul nu mă susține ș.a.m.d. Au găsit oameni care să-i creadă. I-au speriat și pe foarte mulți dintre ai noștri. Dar nu vi se pare cunoscut? În momentul în care s-a încercat debarcarea premierului Tăriceanu și când grupul de care știți, Stolojan ș.a.m.d a plecat la PD, toți înțelepții ăștia care comentează politică în România câte zile îi dădeau lui Tăriceanu prim-ministru. Câte? Și câtă lume nu spunea atunci: Dle, pentru că există niște divergențe de păreri pe anumite subiecte între Tăriceanu și Antonescu, între Tăriceanu și Orban, între Tăriceanu și mai știu eu cine, ăștia acum or să-i dea în cap. Și dl Traian Băsescu, care e obișnuit cu trădarea, și cu turnătoria, și cu alte lucruri de genul acesta a încercat. Și ce s-a întâmplat? Păi s-a întâmplat că și eu și ceilalți colegi am stat alături de Tăriceanu, nu ne-am clintit nicio secundă în bătălia pe care am avut-o pentru apărarea guvernului atunci cu Traian Băsescu. Acum invers. Iată că acum și Călin Popescu-Tăriceanu și toți ceilalți colegi sunt alături de mine. De ce se întâmplă asta și nu înțelege dl Băsescu și nu înțeleg amicii mei de peste tot, și noi trebuie să înțelegem asta și să le spunem oamenilor. Se întâmplă asta pentru că indiferent câte divergențe am putea avea pe diverse chestiuni, ceea ce chiar nu e cazul, nici dl Tăriceanu, nici eu, nici vreun liberal adevărat nu suntem trădători. Și se mai întâmplă pentru că noi, oricât de multe nuanțe ne separau într-un moment sau altul, avem un trunchi de valori comune pentru care am venit în acest partid. Asta nu va înțelege dl Traian Băsescu și asta trebuie să înțeleagă toți oamenii cu care dvs vorbiți. Deci, să nu ducă grija PNL, că nu unitatea PNL este problema. Dacă sunt pasionați de unitatea partidelor, le recomand să studieze situația din PSD, de exemplu, sau din alte părți. Nu e problema noastră. Ceea ce ne interesează pe noi este că dovedim și cred că am înlăturat și această suspiciune că partidul este scindat.
Mai departe. Că nu avem șanse. Noi niciodată nu avem șanse. Dacă în anul 2003, în plină dominație a lui Adrian Năstase și a PSD, care era un pic altceva atunci, ai fi spus cuiva România, nu prea ne închipuiam nici noi așa la îndemână, dar totuși noi am avut (...) ai fi spus cuiva România va fi guvernată patru ani de zile de un prim-ministru liberal, câți ar fi spus că avem șanse? Foarte puțini. Așa cum spuneam, când am primit lovitura respectivă, când PD-ul a făcut toate manevrele posibile, câți ne-au dat șanse de a supraviețui până la sfârșitul mandatului în fruntea țării? Și s-a întâmplat. Acum nu avem șanse. Eh bine, dragi mei, avem mai multe șanse decât oricând. Avem șanse pentru că cele două partide și implicit candidații lor guvernează împreună și se fac de râs în fiecare zi prin ce nu fac și prin modul cum se ceartă de dimineață până seara și prin acuzațiile reciproce pe care și le aduc. Și, în al doilea rând, avem șanse pentru că, cel puțin în raport cu alții, noi știm clar că avem un candidat. PD-ul cică nu știe încă. Și că avem doar un singur candidat și care e ăla, ceea ce PSD-ul, iarăși, se pare că nu prea știe. Mai intră unu-n cursă, mai ies unii din cursă. Noi ne vedem de treabă. Și iată, după ce ni s-a povestit, fără ca Principele Radu Duda să aibă vreo vină din chestiunea asta, ni s-a povestit pe toate canalele cum o să ne ia nouă toate voturile dl Radu Duda, iată că dl Radu Duda, a cărui retragere din campanie eu personal o regret pentru că era un om care măcar venea cu un alt limbaj și cu o altă atitudine, iată că s-a retras. S-a terminat și povestea asta. Noi ne vedem de treabă înainte și, repet, sper ca PD-ul să aibă până la urmă un candidat și sper ca cel al PSD-ului să rămână și el în cursă alături de alți candidați care mai pot intra în cursa electorală. Nu ne interesează cine mai vine, cine mai pleacă. Noi avem niște lucruri de spus, noi avem niște lucruri de făcut și faptul că noi ne vom vedea de treaba noastră ne va aduce câștig.
Altă diversiune că eu în fiecare zi îl atac doar pe Băsescu și de câte ori ies îl atac doar pe președintele Băsescu și nu am niciun program. Doamnelor și domnilor care deplângeți într-una acest lucru și vreți pace, și eu vreau pace. Și eu vreau, și o să dovedesc asta în calitate de președinte al României, nu să deschid dosare oamenilor, nu să pun Parchetul să-mi hăituiască adversarii politici, nu să spun că cineva care m-a criticat vreodată nu mai are ce căuta în politica românească. Nu. Dimpotrivă. Dar nu pot în momentul în care se întâmplă în România noastră, în România de azi ce se întâmplă și președintele face ce face, nu pot să vorbesc despre privighetori, despre ce frumos e toamna. Trebuie să vorbesc despre un președinte care își bate joc de noi, care a dus România în cea mai mare izolare internațională din 1989 încoace, mai rău decât în ‘91, după mineriade, despre un președinte care nu mai controlează instituțiile fundamentale ale statului, despre un președinte care în văzul lumii, pur și simplu, patronează tot felul de lucruri care de care mai dubioase și mai ilegale. Nu pot să tac asupra acestor lucruri. Nu l-am atacat și nu-l voi ataca niciodată nici pe dl Traian Băsescu, nici pe altcineva în plan personal privitor la lucruri care țin de intimitate și nu au relevanță politică. Dar facem politică și nu pot, în primul rând, ca lider al opoziției, ca lider al PNL să tac și să spun că e bine așa, să-și bată joc de dimineață până seara de noi și să lăsăm țara încotro se duce.
Avem un program. Am un program. Sunt singurul candidat, real sau ipotetic, care a prezentat de bună vreme încoace deja un program. Un program cu subiecte și predicate, un program foarte larg, un program cu capitole, un program cu cap și coadă, privitor la instituția prezidențială, la marile direcții de dezvoltare a României. Sunt gata să discut. O să vă rog și pe dumneavoastră să îl faceți cunoscut oamenilor. Nimeni, vreodată, nu dorește într-o emisiune de televiziune să discutăm așa ceva. I-am invitat pe liderii celorlalte partide, pe domnul Geoană, pe domnul Boc, să discutăm despre România, despre prezentul ei, despre perspective. Nu vor, sunt ocupați. Eu nu am nicio vină.
Partidul Național Liberal, pe de altă parte, nu numai că a spus mereu ce trebuia făcut. Guvernul Tăriceanu a luat câteva măsuri foarte importante înainte de plecarea din mandat împotriva crizei. Au fost primele măsuri abrogate la venirea dlui Boc. Mai repede a abrogat măsurile alea decât și-a adus verișoarele și prietenii de la Cluj. A fost prima grijă. Am cerut la nivelul grupului parlamentar din Cameră dezbatere, l-am invitat pe primul ministru, i-am prezentat măsurile noastre, am vorbit despre soluții. Poate că unii moderatori la televiziune se plictisesc când începe discuția despre TVA, despre sistemul financiar-bancar, pentru că subiectul Udrea, subiectul Ridzi sunt mai pasionante. Cel mai nou, România este zguduită de faptul că dna Roberta Anastase, ditamai președintă a Camerei, îl acuză pe deputatul Nicu Bănicioiu că i-a hărțuit o secretară. Astea sunt subiecte de talk-show. Noi nu avem nicio vină. Noi avem cinci sau șase proiecte de legi redactate, înainte Camerei Deputaților pe teme economice, adică cele care ard. Noi avem lucruri pe care le propunem, pe care le susținem și avem acest program. Faptul că niciun alt candidat, deocamdată, nu are un program și nu e sigur că va candida nu este vina noastră.
Încă o diversiune, nu o să vi le spun pe toate, nu vă speriați pentru că mi-ar trebui foarte mult timp: Antonescu nu prea e hotărât. Vai de mine și de mine, nu au ei idee cât de hotărât sunt! Nu am de ce să nu fiu hotărât pentru că în momentul în care am intrat în această luptă și am primit și mandatul partidului și încărcătura de speranță și de așteptare din partid și de la oameni din afara partidului, nu pot să-mi bat joc de aceste lucruri și nu am de ce să fiu mai nehotărât decât atunci când am intrat. Sunt foarte hotărât. Sunt foarte hotărât pentru că știu că lucrurile pentru care ne luptăm sunt drepte, pentru că știu că lucrurile acestea se pot face și nu mă poate face nimeni nehotărât. Pentru că nu pot fi șantajat, pentru că nu pot fi amenințat, pentru că nu mi se pot propune târguri. Și îi rog să înceteze, pentru că dacă era să acceptăm târguri și eu, și dl Tăriceanu, și alții, le acceptam altă dată când dl Băsescu era foarte, foarte puternic, nu cum e acum, și când aveau ce să ne ofere.
Astăzi, le spun încă o dată, de aici de la Giurgiu, și celor din PD și celor din PSD să ne lase în pace, să se războiască până la capăt. Să nu ne mai tot ispitească pe la colțuri să venim la guvernare pentru două luni că ne dau marea cu sarea. Nu putem participa la acest dezastru al țării. Discutăm după alegeri.
Vreau ca să închei, cerându-vă scuze pentru lungimea acestui expozeu, dar mi-a fost dor de dvs. Vreau să vă spun dvs să știți, vorbind mai departe cu oamenii, vor mai fi diversiuni, vor apărea tot felul de lucruri care apar în orice campanie electorală, voi reacționa imediat cum am și făcut-o atunci când a fost cazul. Vă rog să rețineți un lucru: sunt un om departe de a fi perfect. Sunt chiar departe de a fi ușă de biserică. Mi-ar fi plăcut și aș fi luat calea bisericii, dar nu avem toți acest dar. Dar sunt un om care nu am nimic de ascuns. Nu am, ca om politic, nimic de ascuns, așa încât toate trăsnăile care apar și dispar nu vreau să vă tulbure, aveți încrede în ce vă spun, aveți încredere în ceea ce și public spun, nu am fost niciodată legat direct sau indirect de cea mai mică afacere dubioasă legată de banul public, deși am fost ministru, deși am fost parlamentar, deși am fost în conducerea partidului. S-a încercat în vreo două rânduri, și a căzut de fiecare dată pentru că vorbesc actele, să se insinueze, de pildă, cum a făcut-o și dna Udrea în plenul Parlamentului, vrea comisie de anchetă ca să vadă cum eu, Antonescu, am devenit un om așa de influent când eram ministru încât i-am dat jumătate din centru Bucureștiului dlui Pârvu. Să facă o comisie de anchetă, de ce nu o fac. Rețineți ce vă spun și o spun public și astea sunt actele. Când am fost ministru nu am cheltuit un leu aiurea din puținii bani care erau. Am făcut niște lucruri în mandatul acela, în toată sărăcia care era în '96 - 2000.
Am dus, cu putinii bani pe care i-am avut, Romania la cel mai bun ciclu olimpic din istoria sa, dupa Los Angeles 84 la Sidney, unde s-au luat 11 medalii de aur dupa ciclul cu cei mai putini bani alocati. N-am instrainat nici un centimetru din patrimoniul sportiv al Romaniei. Dimpotriva, si sunt martori ca Radu Stroe, am adus ca obiectiv Sala Polivalenta din mana tuturor smecherilor, in patrimoniul sportului romanesc.
Nu aveti de ce sa va temeti, nu am nimic de ascuns. Si in fine, o ultima chestiune care cred ca e clara pentru toata lumea aici, dar vreau sa o spun mai acum, - vine un domn care traieste de cand il stiu eu din gunoi, imi pare rau sa spun asta, dar asta e, domnul Cezar Preda (...) Periculos cum pare el, la membrii familiei, foarte bine. Cineva vrea sa curete gunoiul, dar ma deranjeaza ca un om care e parlamentar, pe care ,cum sa spun, eu l-am tratat intotdeauna cu consideratie, care mi se pare ca uneori are niste jvacniri de demnitate. Vine si ma declara dl Cezar Preda pe mine asemenea altora marioneta lui Dinu Patriciu si al mogulilor. Le spun de ani de zile celor care tot pun placa asta cu Dinu Patriciu sa-mi arate cand anume eu am facut cea mai mica afacere cu Dinu Patriciu, cand am castigat un leu de pe urma lui Dinu Patriciu si cum sunt eu singurul asociat sau om al lui Dinu Patriciu care sta la loc (...). Spun asemenea lui Calin Popescu-Tariceanu, Dinu Patriciu este un om al partidului nostru, e un membru pe care, pana la proba contrarie, il consideram un om de afeceri si nu un politic, chiar daca nu ar fi de succes in Romania. E un om cu prietenia caruia ma mandresc, dar care nu are nimic de-a face nici cu afaceri, nici cu bani si nici cu vreo legatura politica de dependenta intre mine si Dinu Patriciu. Nu aveti nici un fel de motiv sa luati de bune asemenea lucruri, sa nu le combateti. Pe cei care au putina bunacredinta si judecata, intrebati-i daca vor crede ca eu, Crin Antonescu, asa cum am actionat eu in politica romanesca, pot fi socotit marioneta cuiva. Nu am fost niciodata oportunist in cariera mea si o stiu toti oamenii care au urmarit cu atentie viata politica din Romania. Nu stiu ce sa mai zic, mai sunt si alte diversiuni, nu le mai spun, va spun doar atat - scena politica se limpezeste incet incet. Nu sunt fermi nici pe departe cei mai importanti oameni din aceasta campanie sub aspectul banilor, sub aspectul resurselor. Nu avem resursele administratiei de partea noastra, nu dispunem de presa si incercam sa beneficiem de un regim normal din partea presei, avem o conjunctura favorabila. Avem o conjunctura care poate duce la victorie si acest lucru tine numai si numai de noi, de convingerea noastra, de actiunea noastra, de modul in care chiar noi credem ceea ce spunem.
Si, in fine, ultimul cuvant vreau sa vi-l spun pentru ca suntem la o intalnire de partid. Ma bizui pe dvs. si fara dvs. nu pot castiga si nu putem castiga, dar reafirm, si vorbesc foarte serios ca eu, ca Presedinte al Romaniei, voi fi un Presedinte echidistant, ca nu voi fi un Presedinte care sa servesc interesele PNL. Nu va temeti de lucrul acesta si nu va temeti dintr-un singur motiv - PNL nu e PD din care dl. Basescu a facut din nimic, ca sa fiu elegant, coada de bici. Adica dintr-un partid de 7-8% cu oameni care erau pe plecare la PSD un partid de 40%. L-a umflat ca pe un balon si se va dezumfla ca un balon. PNL nu are nevoie de un Presedinte fara viitor, care sa lucreze fatis sau ascuns pentru el. PNL are nevoie de un Presedinte echidistant si corect, si atunci singur are resursele de a fi partidul numarul unu al Romaniei. Sunt convins de lucrul asta si va rog sa fiti convinsi si dvs. Va multumesc!
