Astazi doresc sa va amintesc despre o alta mare problema cu care se confrunta Romania si in mare masura  aceasta este legata de agricultura, este vorba despre suprafata impadurita a Romaniei. Dupa cum bine se stie in ultimii 20 de ani s-au defrisat haotic foarte multe suprafete cu padure. Consecintele sunt pe mai multe planuri si doresc sa le pun in evidenta  pe cele mai importante: schimbari climatice, alunecari de teren, amplificarea fenomenului de desertificare in zona de campie, dar si altele pe care poate le omit acum. Aceste fenomene enumerate anterior duc inevitabil la distrugerea unor suprafete agricole sau a culturilor care se afla pe aceste suprafete. Singura entitate care ar fi putut sa intervina in aceasta privinta si sa stopeze defrisarile masive ar fi fost statul, insa se pare ca acesta a facut-o intr-un mod eronat si a comis cateva greseli majore. Spre exemplu a dat subvenţii pentru agricultură pe soluri proaste, unor agricultori care nu ştiau meserie. Cu suprafeţe "calamitate" în fiecare an, respectivii şi-au permis să trateze subvenţiile ca pe un ajutor social. In acelasi mod eronat a  dat despăgubiri atunci când inundaţiile au compromis zone agricole fără viitor.

            O utilizare mai bună a banilor era împădurirea. Insa si demersul de replantare a unor suprafete cu paduri trebuie sa se faca intr-un mod profesionist. Sunt de acord ca in Romania s-a facut si se face un abuz prin defrisarea nerationala a padurilor si exploatarea acestora intr-un mod haotic. Nu pot fi insa de acord cu cresterea procentului de paduri in detrimentul suprafetei agricole. Consider ca geografia Romaniei permite o dezvoltare echilibrata a zonelor impadurite si a terenurilor cultivate. In tarile din lumea civilizata, spre care tindem sa ne indretam si noi, in care agricultura este foarte dezvoltata si aduce  procente importante din PIB, ai senzatia ca terenurile arabile sunt de fapt niste poienite destinate folosintei agricole. Mai  concret toate suprafetele agricole cultivate ar fi ideale daca ar fi inconjurate de asa numitele „perdele de protectie". Infiintarea acestora ar aduce mai multe avantaje cultivatorilor agricoli, dar in acelasi timp si mediului inconjurator. Problema apare insa atunci cand trebuie infiintate aceste perdele deoarece este o suprafata de teren care va fi scoasa din circuitul agricol, proprietarii de terenuri nedorind sa isi micsoreze suprafetele pe cre le exploateaza, iar statul nu face nimic pentru incurajarea acestui demers. Poate in viitor va aparea cineva cu destul de multa ingeniozitate si spirit novator care va face un plan de dezvoltare durabila al Romaniei bazat pe agricultura, mediu si mica industrie din aval si amonte de acestea.             

             In calitatea nostra de liberali trebuie sa militam pentru o implicare cat mai mica a statului in toate domeniile, cred ca Romania nu va progresa decat in momentul cand statul se va reforma si va tinde spre unul de tip minimal, totusi impicare statului in agricultura trebuie sa reprezinte unul din putinele lucruri pentru care si cei mai radicali liberali trebuie sa isi dea acordul. Cel mai bun exemplu pe care il pot aminti in sustinearea ideii enuntate anterior este implicarea Uniunii Europene in domeniul agriculturii si dezvoltarii rurale prin Politica Agricola Comuna si procentul imens din bugetul european alocat acestei politici.

               In speranta ca v-am retinut atentia pentru cateva momente va invit sa va exprimati parerile in ceea ce priveste acest subiect si va reamintesc ca fiecare dintre noi se intalneste cu agricultura de cel putin 3 ori pe zi.

 Incep prin a ura tuturor membrilor grupului un an 2010 cu impliniri, multa sanatate fericire si LA MULTI ANI!!!

Au trecut si alegerile, s-a incheiat si numaratoarea voturilor, s-a reinstalat si presedintele, avem si guver, azi maine se incheie si povestea cu bugetul pe anul 2010... lucrurile par ca merg de la sine, dar cu criza ce facem? Se pare ca si ea merge in continuare, tot de la sine, pentru ca nimeni nu vrea sa o ia de urechi si sa o goneasca din tara noastra. Am vazut multi oameni care tot vorbesc despre iesirea din criza insa nimeni nu da o solutie clara si de aceea m-am tot gandit si eu ce as spune, sau ce as face daca as fi in locul lor.  Primul lucru care imi vine in cap este investitia in agricultura si relansarea acesteia. Este singura ramura care poate sa produca in Romania cu adevarat plus valoare, avem un avantaj imens fata de marea majoritate a statelor din UE, conditiile geografice, clima, solurile, reteaua hidrografica sunt numai cateva din punctele tari pe care agricultura romaneasca se poate sprijini. Este adevarat sunt si mult alte puncte slabe, despre care nu vreau sa vorbesc acum, dar in situatia in care a ajuns economia nationala cred ca cea mai facila modalitate de iesire din criza ramane investitia in agricultura si aici nu trebuie sa uitm nici de fondurile europene care pot fi accesate.

Am gasit cateva informatii foarte interesante si in cele ce urmeaza am sa vi le prezint si voua, ele apartin unui studiu facut de Agentia pentru Strategii Guvernamentale in ultima perioada de mandat a domnului Tariceanu. Din respectivul material reiese ca: 81%  din locuitorii satelor au propria casa, iar 16% locuiesc la parinti. 15% din gospodarii au computer, 24% au toaleta in interior. In doar 55% din localitatile rurale exista retea de apa potabila, dar in peste 90% exista cel putin o biserica si un birt. 75% din agricultori au pasari, 54% - porci, 25% - vaci si aproape 2% albine. In medie s-au constatat 16 pasari in fiecare gospodarie si doua vaci in fiecare curte. 35% din oamenii satelor au mers ultima data la un control medical acum cinci ani si aproape 40% spun ca starea sanatatii lor este proasta sau foarte proasta. Circa 80% si-ar sfatui copiii sa-si continue studiile dupa cele zece clase obligatorii, in vreme ce 84% din cei cu studii superioare le-ar recomanda tinerilor munca in strainatate.
80 % din terenuri sunt lucrate, dar 80% din agricultori spun ca nu au vandut nimic anul trecut. Jumatate dintre oamenii care stau la sat nu cred ca ar putea obtine mai mult profit din agricultura, iar 20% nu se ocupa deloc de aceasta activitate. Dupa cum am precizat si la inceput studiul a fost realizat inainte de inceperea crizei.

La aceste date as mai adauga inca cateva informatii, pe care eu le consider interesante. 1,7 % din suprafata agricola a Romaniei, circa 130000 de ha este detinuta de cetateni din Danemarca. O alta informatie este ca 2% din suprafata agricola 170000 este exploatata de 5 persoane (Culita Tarata, Ioan Nicolae, Adrian Porumboiu, Mihai Anghel, Stefan Poenaru).

Dupa ce am trecut in revista toate informatiile acestea la ce concluzie am putea sa ajungem? Se poate observa foarte clar ca oamenii si-au pierdut speranta intr-un trai mai bun dar faptul ca cetateni din alte tari vin si investesc la noi ne arata ca se poate, tot in sprijinul acestor idei este si exemplul celor 5 mari exploatatori, nu intamplator unul din ei este cel mai potent om din punct de vedere financiar in Romania la sfrasitul anul 2009. Din punctul meu de vedere lucrurile sunt destul de clare, agricultura si mediul rural sunt un sector pe care il pot numi virgin in ceea ce priveste patrunderea investitiilor si modernizarii. De aceea consider ca in perioada urmatoare cei care isi vor indrepta atentia catre aceasta zona vor fi din ce in ce mai multi, iar dezvoltarea lui va putea sa fie aducatoare de profit si bunastare, insa ramane un mare semn de intrebare in ceea ce priveste reactia clasei politice din Romania, cand aceasta va intelege necesitatea acordarii unei mai mari atentii agriculturii si mediului rural? Cine va avea capacitatea de a explica guvernantilor de la centru ca fara o agricultura dezvoltata tara noastra va ramane pentru totdeauna in coada tarilor din UE si ca nicio alta ramura industriala nu poate marii PIB-ul intr-o perioada atat de scurta cum ii este la indemana agriculturii?

In speranta ca cele de mai sus v-au starnit interesul astept comentariile vostre cu mare interes, alturi de alte idei pe care credeti ca merita sa le puneti in discutie in cadrul grupului agricultura si dezvoltare rurala.