"Tăcerea este cea mai perfectă exprimare a dispreţului" - George Bernard Shaw

După alegerile parlamentare şi mai ales după realegerea lui Băsescu în funcţia de preşedinte era înghesuială mare la televiziunile sau radiourile locale din judeţul Alba. Bineînţeles că cei care se înghesuiau erau "fruntaşii" pdl-işti: senatori, deputaţi, primari sau consilieri de toate felurile. Şi presa scrisă era asaltată de tot felul de comunicate, declaraţii politice şi alte feluri de intervenţii ale aceloraşi politicieni. Toţi se lăudau sau îşi lăudau conducătorii de la centru.

De câteva luni încoace este tăcere deplină din partea acestora. În mod normal ar trebui să-ţi susţii colegii de partid şi la bine şi la rău. Poate ar trebui ca aceştia să explice cetăţenilor de la care au primit votul de ce au fost luate măsurile care au fost luate. Săracul Boc încearcă să ne convingă că nu avut ce face, că a trebuit, că astfel va fi mai bine, bla, bla, bla. Şi vorbeşte singur căci în teritoriu este doar tăcere.

În judeţul Alba PDL are doi senatori şi trei deputaţi. Primarul municipiului reşedinţă de judeţ, Mircea Hava, este are tot culoare portocalie. Şi este şi vicepreşedinte la nivel naţional, deci participă serios la luarea deciziilor politice ale PDL. Şi preşedintele Consiliului Judeţean împreună cu cei doi vicepreşedinţi sunt din partidul prezidenţial. Şi toţi tac. Întrebarea care mi-o pun este de ce nu le explică oamenilor ce se întâmplă? Poate că îşi dau seama că Guvernul este incompetent şi le este ruşine cu ceea ce face. Poate se gândesc că din punct de vedere electoral vor pierde voturi. Poate că nu au nicio explicaţie logică. Poate că or fi şi alte motive. Dar încă îi aştept să dea explicaţii, mai ales pe prefectul PDL care este reprezentantul Guvernului în teritoriu şi căruia premierul i-a cerut într-o videoconferinţă să spună cetăţenilor de ce guvernul a luat măsurile, de altfel tâmpite, pe care le-a luat.

Foarte corect ce spunea George Bernard Shaw referitor la tăcere. Ar trebui ca pdl-iştii să reflecte puţin la citatul respectiv.

"Tăcerea este cea mai perfectă exprimare a dispreţului" - George Bernard Shaw

După alegerile parlamentare şi mai ales după realegerea lui Băsescu în funcţia de preşedinte era înghesuială mare la televiziunile sau radiourile locale din judeţul Alba. Bineînţeles că cei care se înghesuiau erau "fruntaşii" pdl-işti: senatori, deputaţi, primari sau consilieri de toate felurile. Şi presa scrisă era asaltată de tot felul de comunicate, declaraţii politice şi alte feluri de intervenţii ale aceloraşi politicieni. Toţi se lăudau sau îşi lăudau conducătorii de la centru.

De câteva luni încoace este tăcere deplină din partea acestora. În mod normal ar trebui să-ţi susţii colegii de partid şi la bine şi la rău. Poate ar trebui ca aceştia să explice cetăţenilor de la care au primit votul de ce au fost luate măsurile care au fost luate. Săracul Boc încearcă să ne convingă că nu avut ce face, că a trebuit, că astfel va fi mai bine, bla, bla, bla. Şi vorbeşte singur căci în teritoriu este doar tăcere.

În judeţul Alba PDL are doi senatori şi trei deputaţi. Primarul municipiului reşedinţă de judeţ, Mircea Hava, este are tot culoare portocalie. Şi este şi vicepreşedinte la nivel naţional, deci participă serios la luarea deciziilor politice ale PDL. Şi preşedintele Consiliului Judeţean împreună cu cei doi vicepreşedinţi sunt din partidul prezidenţial. Şi toţi tac. Întrebarea care mi-o pun este de ce nu le explică oamenilor ce se întâmplă? Poate că îşi dau seama că Guvernul este incompetent şi le este ruşine cu ceea ce face. Poate se gândesc că din punct de vedere electoral vor pierde voturi. Poate că nu au nicio explicaţie logică. Poate că or fi şi alte motive. Dar încă îi aştept să dea explicaţii, mai ales pe prefectul PDL care este reprezentantul Guvernului în teritoriu şi căruia premierul i-a cerut într-o videoconferinţă să spună cetăţenilor de ce guvernul a luat măsurile, de altfel tâmpite, pe care le-a luat.

Foarte corect ce spunea George Bernard Shaw referitor la tăcere. Ar trebui ca pdl-iştii să reflecte puţin la citatul respectiv.

Vă mai amintiţi scandalul declanşat de PDL şi PSD, când au preluat guvernarea în anul 2009, având ca subiect prelungirea contractului canadienilor de la Sterling Resources pentru exploatarea unor platforme maritime din Marea Neagră? Prietenii de atunci, portocalii şi roşii, îl acuzau pă Tăriceanu că subminează economia naţională, că deja a concesionat o suprafaţă câştigată în urma deciziei de la Haga sau că i-a făcut un ultim serviciu lui Dinu Patriciu.

Am auzit la un post TV o ştire cum că Lukoil ar fi marele câştigător al licitaţiei organizate de către Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale. Va exploata timp de 30 de ani două parcele din platoul continental al Mării Negre. Până aici nimic deosebit. Dar să ne mai amintim un lucru. În urmă cu câteva luni au fost făcute publice donaţiile din campania pentru alegerile prezidenţiale. Şi oare cine era unul dintre principalii sponsori ai lui Băsescu? LUKOIL!
Nu contest faptul că firma rusă este una dintre companiile importante din domeniu. Dar multe companii foarte mari care au participat la licitaţia orgainzată de ANRM au pierdut. Să amintim Petrom, Rompetrol, Romgaz sau Exxon Mobil.

Poate fi doar o coincidenţă faptul că Lukoil a câştigat. Dar poate să nu fie. Oare ce firmă de talia Lukoil donează peste 400.000 lei pentru Băsescu doar aşa, de dragul lui?

În ultimii ani Alba Iulia a devenit un oraş al betoanelor. Autoritățile locale au permis construirea de blocuri, spaţii comerciale sau diverse imobile în multe din zonele verzi din municipiu. Suntem cu mult sub normele europene din domeniu care spun că fiecărui locuitor ar trebui să-i revină 26 metri pătraţi de spaţiu verzi. În Alba Iulia există cam 10 metri pătraţi pentru fiecare cetăţean. Puţin. Foarte puţin.

Iată de ce la 1 iunie 2010 liberalii din Alba Iulia au lansat campania "Verde pentru Alba Iulia". Vrem să fie o acţiune de amploare în care să fie implicaţi cât mai mulţi dintre locuitorii oraşului. De aceea, am hotărât să lansăm această campanie de consultare a cetăţenilor cu privire la locurile unde pot fi construite spaţii verzi, spaţii de agrement sau locuri de joacă pentru copii. Există terenuri virane pline de bălării, platforme betonate sau diverse alte spaţii neutilizate care pot fi transformate fără prea multe probleme în locuri cu verdeaţă. Cum spunea inițiatorul acestei campanii, vicepreședintele PNL Alba Florin Roman, suntem convinși că spațiile verzi pot învinge betoanele. Ideile primite de la albaiulieni vor fi transformate de către consilierii liberali în proiecte de hotărâri de consiliu local.

Astăzi s-a desfăşurat o primă etapă din această campanie. Florin Roman a dat startul Concursului de grafică "Verde pentru Alba Iulia". Împreună cu tinerii talentaţi din Alba Iulia, cu elevii de la Liceul de Arte sau alte persoane care lucrează în PR, vrem să realizăm logo-ul campaniei, modele de pliante, afişe, etc. Ca orice concurs există şi un premiu. Şi nu este mic având în vedere că cel care va câştiga va primi 1500 lei.

Sunt convins că albaiulienii se vor implica în această campanie întrucât toţi vrem să avem un oraş verde, un oraş proaspăt şi nu doar betoane încinse de razele soarelui.

PS: Blogul campaniei este http://verdepentrualba.wordpress.com/

După cum am mai spus greva reprezintă o formă de democraţie. Normal că această formă de democraţie nu convine guvernanţilor, oricare ar fi aceştia şi în oricare perioadă ar conduce, deoarece este un protest împotriva politicilor pe care le aplică. Nici social-democraţii şi nici liberalii nu au fost fericiţi de protestele care aveau loc când se aflau la putere. Cum nu le convine nici portocaliilor şi înţeleg de ce.

Dar problema esta alta. Cei de la PDL nu vor nicicum să înţeleagă faptul că democraţia din România anului 2010 înseamnă şi participarea cetăţenilor la aceste greve. Şi fac orice ca să împiedice, în acest caz anagajaţii de la stat, să participe la proteste. Directorii PDL le sugerează angajaţilor că la primul val de disponibilizări greviştii vor fi primii care vor pleca. Aceasta este o chestiune generală. Şi în funcţie de specificul fiecărei instituţii utilizează tot felul de metode. De exemplu, profesorii suplinitori sunt ameninţaţi că pot să-şi ia adio de la predat în anul şcolar următor. Şi sunt şi alte exemple.

Refuzul de a accepta şi această formă a democraţiei şi înverşunarea cu care încearcă să împiedice participarea la grevă mă face să cred că PDL este în picaj grav de tot iar disperarea că în câţiva ani nu vor mai conta pe scena politică îi face să se comporte ca vechii comunişti. Adică să refuze democraţia! Dar, probabil că tocmai acest lucru va grăbi dispariţia PDL.

Au participat liderii partidului, profesori de istorie de la Universitatea 1 Decembrie 1918 sau de la licee, membrii liberali sau invitați. Ceea ce m-a bucurat cel mai mult a fost prezența mare a tinerilor, atât membrii de partid dar și din afara partidului. M-a bucurat deoarece acest lucru îmi spune că tinerii își apreciază istoria și înaintașii. Dezbaterile și luările de cuvânt privind istoria PNL au fost interesante și mărturisesc, cu cea mai mare sinceritate, că două cuvinte descriu cel mai bine starea care m-a cuprins: emoție și mândrie. Emoție dată de evocarea înaintașilor noștri liberali și a realizărilor lor și mândrie datorată faptului că aparțin Partidului Național Liberal.

 

Următorul moment plin de semnificații a fost depunerea de coroane de flori la statuia omului politic și de stat Ion I.C. Brătianu. Și aici au participat câteva zeci de persoane împreună cu care am omagiat pe cel care, în calitate de Președinte al Consiliului de Miniștri, împreună cu regele Ferdinand a semnat "Legea pentru unirea Transilvaniei, Banatului, Crișanei, Sătmarului și Maramureșului cu România".

La Mulți Ani Partidul Național Liberal!

http://mariusfilimon.blogspot.com/2010/05/tacerea-papagalilor.html

Papagalii sunt descrişi ca păsări gălăgioase care nu se înţeleg cu alte specii. Această descriere îmi aminteşte de pdl-iştii din judeţul Alba după ce au câştigat alegerile. Se umflau în pene de parcă ei ar fi inventat mersul pe jos sau roata la căruţă. Şi nu ştiau cum să apară pe la radiouri, televiziuni sau să transmită comunicate de presă la toate ziarele. Deputaţii şi senatorii portocalii, preşedintele Consiliului Judeţean sau alţi aleşi locali erau prezenţi la toate manifestările culturale sau la orice eveniment unde se adunau votanţii.

De vreo câteva săptămâni încoace linişte totală. S-a aşternut tăcerea peste partidul portocaliu. Parlamentarii de la PDL parcă au intrat în pământ. Nu mai auzi nimic de ei. Nu mai citeşti un comunicat de presă, nu îi mai vezi pe la vreo emisiune TV, zici că sunt toţi plecaţi în concediu. Acum aş vrea să-i văd cum le explică pensionarilor, funcţionarilor, studenţilor sau celor care muncesc în sectorul privat ce fac ei pentru ţară şi cum îşi duc la îndeplinire promisiunile din campaniile electorale. Dar cred că trebui să aştept mult şi bine.

PS: Am uitat că există şi un reprezentant al Guvernului în teritoriu. De fapt, prefectul de Alba este absent de când a fost investit în funcţie. O dată la câteva luni apărea câte un comunicat că prefectul acordă audienţe în câte o comună din judeţ. În rest nu face absolut nimic. Dar acum nici audienţe nu mai acordă temându-se probabil să nu-l înjure lumea. Ce să mai zic de faptul că ar trebui măcar să ne explice ce face Guvernul dacă nu este în stare de altceva. Dar...

 

Au trecut patru ani de la moartea lui Ion Gavrilă Ogoranu luptător anticomunist din Munţii Făgăraşului. Ogoranu a fost condamnat de comunişti la zece ani de închisoare şi apoi a fost condamnat la moarte. Securitatea a reuşit să-l captureze după 29 de ani de căutări în urma unei trădări. În urma intervenţiei directe a preşedintelui american Nixon luptătorul anticomunist nu a fost executat. Perioada următoare a vieţii a petrecut-o în satul Galtiu la câţiva kilometri de Alba Iulia.

Îmi amintesc faptul că în anul 2006 tinerii liberali din Alba Iulia au început o campanie de strângere de semnături prin care doream să ne arătăm recunoştinţa şi preţuirea pentru cel care a refuzat să se supună comuniştilor. Am reuşit sa strângem peste 1.000 de semnături de la tineri din tot judeţul Alba. Din păcate, acele semnături împreună cu diploma de recunoştinţă realizată de tineri nu au putut fi înmânate personal lui Ion Gavrilă Ogoranu, acesta stingându-se din viaţă, la 1 mai 2006, cu câteva zile înainte de momentul programat pentru vizită. Împreună cu tinerii liberali din Alba Iulia am participat la înmormântare iar diploma şi semnăturile au fost oferite familiei, cu ocazia unui moment festiv care a avut loc la Universitatea din Alba Iulia. Mesajul tinerilor liberali pentru luptătorul din munţi a fost "Vă mulţumim pentru libertate!".

Prin discursul pe care l-a avut aseară Emil Boc a demonstrat că este un politician mic, foarte mic. Şi nu mă refer la înălţimea sa, bineînţeles. Chiar nu îmi puteam imagina că la peste doi ani şi jumătate de la preluarea guvernării mai poţi arunca vina pe fostul Guvern. Dar uite că premierul portocaliu a făcut acest lucru. Am vorbit de multe ori despre ipocrizia pdl-iştilor şi pe zi ce trece se afundă tot mai tare în ea.

Boc uită să ne spună că de când conduce Guvernul a reuşit să distrugă sectorul privat din România. Din punctul meu de vedere aceasta este una dintre cauzele principale care a făcut ca în anul 2010 să fie scăzute pensiile şi salariile bugetarilor. Este la mintea cocoşului că o economie sănătoasă înseamnă dezvoltare pentru toate sectoarele. A venit criza şi normal că au fost primele semne ale unei boli. Este ca o răceală iar când apar primele semne se ia o aspirină şi un paracetamol. Boc nu a dat acea aspirină firmele private ci le-a scos dezbrăcate în ger. Şi atunci răceala s-a agravat şi au ajuns pe patul de moarte.

Dar apogeul ipocriziei în discursul premierul a fost atins când Boc se felicita că nu a pus în aplicare măsurile luate de fostul Guvern, pomenind de creşterea cu 50% a salariilor profesorilor. Oare a uitat că Tăriceanu a spus foarte clar că nu sunt bani pentru acea creştere? Îmi amintesc foarte bine când cei de la PSD şi PDL au sărit ca arşi şi l-au desfinţat pe Tăriceanu. Iar Emil Boc declara că a doua zi după ce vor intra la guvernare vor mări salariile profesorilor.

Repet, Emil Boc a dovedit că este un politician foarte mic. Valoarea unui om este dată şi de faptul că este în stare să-şi recunoască şi greşelile. Şi implicit valoarea unui politician.

Nu mai este nicio surpriză când mergi în pieţele oricărui oraş din ţară şi vezi tot mai puţini ţărani care îşi vând produsele obţinute în grădinile proprii. Explicaţia nu e foarte complicată. Orice masă din piaţă trebuie închiriată şi apar nişte costuri. Mai sunt şi afaceriştii din pieţe care închiriază mai multe mese şi de multe ori producătorii nu mai au loc. Aşa este şi în piaţa din Alba Iulia. Ţăranii din localităţile apropiate sunt tot mai puţini. Au ajuns să stea toţi înghesuiţi într-o margine a pieţei, unii expunându-şi marfa pe tarabe alţii chiar pe jos. Vezi oameni care au o vârstă destul de înaintată stând în picioare ore în şir şi încercând să vândă câteva legături de patrunjel, o mână de cartofi sau un borcan cu murături.

Ce s-a gândit Guvernul condus cu competenţă de Emil Boc? Să-i oblige pe aceşti oameni să-şi obţină atuorizaţie de la Registrul Comerţului şi să se doteze cu case de marcat pentru a emite bonuri fiscale. Justificarea este că astfel se combate evaziunea fiscală. Dacă ţăranii care vând de câteva zeci de lei pe zi sunt marea problemă în evaziunea fiscală înseamnă că cei care ne conduc nu trăiesc în România aceasta. O astfel de măsură i-ar termina pe aceştia. Oare domnul Boc ştie că o casă de marcat costă minim 500 lei. Poate sunt banii pe care o băbuţă care vinde ceapă din grădină îi câştigă în doua sau trei luni de zile. Dacă domnii de la putere cred că ţăranii din pieţe fac averi se înşeală amarnic. Nu fac nicio avere ci doar supravieţuiesc cu multă muncă.

Dacă vrea să combată evaziunea fiscală nu trebuie să se uite departe ci doar la câţiva metri de aceşti ţărani unde afaceriştii au câte trei-patru tarabe închiriate. O mare parte din mărfurile vândute de aceştia sunt aduse din Ungaria sau Italia fără niciun act. Şi aici este vorba de valori mari, zeci de milioane pe zi la fiecare comerciant. Dar, în viziunea portocalie, marii infractori sunt tot ţăranii nu vameşii care lasă marfa să intre în ţară fără acte. Şi uite aşa, încet, încet se va reuşi sărăcirea şi mai profundă a ţăranului român. Se pare că după profesori, pensionari, angajaţi de la stat a venit şi rândul ţăranilor din pieţe. Mulţumim partid iubit portocaliu!