30/10/2010 14:07:47
ŞI OAMENII de AFACERI PLÂNG CÂTEODATĂ ...
(nu şi cei "deştepţi" !)
În urma gestului conducerii PNL Braşov de a face, timp de trei zile, o grevă a foamei, în semn de protest faţă de cei ce ne conduc şi cum ne conduc, mi s-a pus întrebarea "DE CE ?".
Adică cum eu, om de afaceri serios, mă apuc de gesturi extreme, ca orice muritor de foame, ca un bărbat în toată firea care se apucă de plâns ?
Mi-am pus şi eu întrebarea asta şi nu mi-a fost greu să răspund, parafrazând cântecul formaţiei Holograf, "Şi băieţii plâng câteodată".
În fond de ce ar plânge un om de afaceri ?
Plâng pentru sutele de mii de firme care s-au închis.
Plâng pentru angajaţii care au trebuit daţi afară şi pentru familiile lor, pentru speranţele lor irosite.
Plâng pentru zecille de mii de întreprinzători, care au avut curajul să pornească o afacere, riscând totul, neglijându-şi sănătatea, familia, timpul liber, iar acum au rămas fără casele lor, sau ale celor apropiaţi, executaţi de bănci, sau creditori, sau chiar de stat.
Plâng pentru speranţele năruite, ale celor care după atâţia ani de muncă, în mediul privat, vor lăsa moştenire doar credite neplătite la bănci şi ipoteci pe tot ce au dobântit.
Plâng pentru patronii care deschid cu groază ziarul sau televizorul pentru a afla ce biruri s-au mai inventat sau sunt pe cale să se nască.
Plâng pentru specialiştii, de toate felurile, care pleacă din ţară, chiar şi pentru o muncă necalificată.
Plâng pentru viitorul sumbru care ni se arată, culmea, după ce câţiva ani am putut să sperăm.
Plâng de ciudă că atâţia manageri de valoare nu s-au implicat în viaţa politică, pentru a ne fi mai bine un pic şi am ajuns să fim conduşi de o gaşcă incompetentă şi lacomă.
Plâng de revoltă şi pentru colegii mei breaslă care, în ziua alegerilor, preferă să stea acasă sau să meargă la iarbă verde, în loc să-şi exprime opţiunea prin vot.
Plâng de stupoare când aud oameni de afaceri care spun că nu îi interesează politica, dar se văicăresc de condiţiile mizerabile oferite mediului de afaceri.
Plâng de milă pentru cei controlaţi, amendaţi, ameninţaţi, şantajaţi de uneltele puterii, doar pentru că şi-au exprimat o altă opţiune decât cea pentru puterea actuală.
Aş putea să continui, dar mă opresc, nu fiindcă nu aş mai avea motive de plâns ci doar fiindcă m-am lămurit că nu rezolv nimic nici plângând, nici pichetând diverse clădiri, nici manifestând în stradă, nici aşteptând, cu sufletul la gură, că doar doar o să treacă vreo moţiune, sau că cine ştie prin ce minune, guvernanţii o să-şi revină din transa în care au intrat !
Pentru a nu mai avea motive de plâns unica soluţie care ne-a rămas este implicarea politică sau măcar exprimarea unei opţiuni, oricare ar fi aceea, dar în care să avem o rază de speranţă.
Desigur nu toţi oamenii de afaceri plâng ... "băieţii deştepţi" o duc foarte bine şi râd cu gura până la urechi, în timp ce încasează averi din bani publici, pentru şosele nefăcute, patinoare care costă cât un aeroport, săli de sport pentru octogenarii de la sate, branduri de ţară furate de pe Internet şi câte şi mai câte ...
Este adevărat că au şi ei problemele lor existenţialiste : Ferrari sau Bugati, Vuitton sau Hermes, Monte Carlo sau Cannes ... vai de capul lor şi de nopţile nedormite de grija ratelor la bancă.
Bine că au cu toţii o certitudine : parandărătul către puterea care are un singur rol evident şi anume aruncatul ciolanului-bumerang ... trebuie să se şi întoarcă ceva, nu este aşa ?
