Băieţii nu vin să-mi îmbunătăţească iarba mioarelor, după metode ecologice impuse de UE, ci să-mi închidă alimentarea cu gaz la firmă, unde muncim cu spor câteva zeci de angajaţi, plus alte zeci de clienţi, inclusiv cei care vin la cursurile de formare profesională.

            MOTIVUL ??? Restanţe la plată.

            Tot de trei luni, dovedesc sistematic, furnizorului de gaz,  că sunt cu totul în regulă şi că problema este la ei în ogradă, în sistemul informatic, ceea ce mă salvează de fiecare dată, pe ultimii metri, cu scuzele de rigoare.

            Evident că în fiecare lună vine o altă echipă, care pleacă cu alt maldăr de acte justificative, dar constanţa fenomenului paranormal este CHEIA FRANCEZĂ, invariabil aceeaşi !

            Culmea absurdului este că, după fiecare raid de tip Al Qaeda, primesc şi nota de plată, facturată ingenuu sub titulatura : deplasare nejustificată ... de parcă i-aş fi chemat eu.

            Nu m-aş fi apucat să scriu aceste rânduri dacă nu m-ar fi lovit, aşa brusc, o întrebare retorică fundamentală : pe noi, oamenii de afaceri, împotriva tuturor abuzurilor, generate fie din incompetenţă, fie din rea voinţă, fie din birocraţie excesivă, fie din legislaţie defectuoasă, cine ne apără ?

            Mi-ar plăcea şi mie o instituţie similară Protecţiei Consumatorului, hai să zicem o Protecţie a Întreprinzătorului, căreia să îi pot trimite, măcar o parte din păsurile zilnice.

            Hai să vă enumăr doar câteva din problemele pe care aş dori să le ridic, către această instituţie ipotetică :                       - abuzurile furnizorilor de utilităţi, care profită de poziţia de monopol pe care o au;

                        - controalele nenumărate de la diverşi puşi pe rele (fisc, gardă, pompieri, mediu, muncă ... ba chiar şi hornarii au pretenţii, deşi am centrală !);

                        - cămătăria, unică în UE, a băncilor;

                        - corupţia, birocraţia, incompetenţa şi lipsa de respect a funcţionarilor publici;

                        - taxele locale cele mai mari din ţară (aici am o explicaţie :  pentru a face un patinoar de 4 milioane de euro cu 14 este totuşi nevoie de o resursă financiară, iar pentru asta este normal să plătească fraierii de oameni de afaceri, care au construit sedii şi spaţii de producţie, în loc să-şi facă vile prin Miami sau Monaco);

                        - plăţile contractuale întârziate excesiv de către instituţiile de stat către mediul privat, inclusiv pentru obligaţiile prevăzute în proiectele de absorbţie a fondurilor europene;

                        - ... nu are rost să mai continui, bănuiesc că aveţi podul plin, stimaţi colegi de suferinţă !

            Oare acestă instituţie de vis nu ar face parte din mult trâmbiţata reformă a statului, pe care ocupantul celei mai înalte poziţii, o moşeşte de 6 ani ?

            Toată propaganda cu încurajarea mediului de afaceri, că de acolo vin banii pentru sănătate, învăţamânt etc. este egală cu zero, dacă nu ni se asigură, nouă, mediului de afaceri, nişte condiţii decente de funcţionare.

            Criza fundamentală nu este cea economică, deoarece aceasta poate fi temperată şi surmontată prin metode specifice economiei de piaţă, ci criza sistemului actual, în lipsă gravă de idei, de competeţe, de responsabilitate, de moralitate.

            În concuzie, eu mai întreb odată : pe mine cine mă apără de "omul cu cheia franceză"  ?