2/12/2010 06:42:44
DE ZIUA TA, IUBITO ...
Este 1 Decembrie 2010 şi m-am trezit foarte fericit, mai târziu decât de obicei, că e zi liberă, de sărbătoare şi nu trebuie să mă duc la serviciu, să semnez condica, să mă fac că muncesc, să mă certe şefu', să mă plictisească unul şi altul cu meciul de aseară sau cu ce a mai făcut Narcisa Sălbatică, să mă streseze clienţii şi multe alte delicii din viaţa de zi cu zi, în care construim capitalismul prosper, sub sloganul "Să trăiţi bine !", după ce am dărâmat socialismul mizer, al lozincilor de tip "Cincinalul în patru ani şi jumătate" ...
Brusc, după ce mă spăl pe faţă şi mă uit critic în oglindă (am cam încărunţit, par cam obosit şi îngrijorat...) am o revelaţie cumplită, o regăsire de sine ... EU sunt patronul firmei şi nu unul din fericiţii angajaţi care îşi iau şi azi banii, de parcă firma ar dudui de muncă, voioşie şi bunăstare.
Mă întreb dacă acest pahar are şi o jumătate plină : poate azi nu imi ia banca dobândă, poate pentru azi nu plătesc impozite sau salarii, poate ... fals, paharul e gol, nu am nici un risc să-l dau peste cap, decât să mă îmbăt cu iluzii.
OK, hai să intrăm în sărbătoare, că dacă e musai ... cu plăcere !
Deschid televizorul şi, pe măsură ce urmăresc evenimentele, începe să-mi crească elanul patriotic, pe bază de parade militare, fasole cu cârnaţi moca, discursuri înflăcărate, oameni mulţumiţi şi mândri, că doar este aniversarea patriei mumă.
În fond e bine şi aşa, azi nu mă va suna nici un furnizor neplătit, nu voi primi SMS-uri de la bancă, nu trebuie să-mi zdrobesc capul să fac rost de comenzi, nu va trebui să mai privesc în ochi un angajat harnic şi nevinovat căruia să-i comunic că trebuie să-l dau afară, pentru că nu mai avem de lucru, dar cel mai mişto este că sigur azi nu a mai apărut nici un impozit nou, sau vreo măsură anticriză de tipul "Ultimul stinge lumina".
După ce m-am mai liniştit, afişez pe faţadă drapelul tricolor, un pic mai zdrenţuit, de criză, nu îmi permit ca, din fondul de protocol devenit negativ, să investesc într-unul nou, la modă, cu 4 culori, adică 3 ălea demodate plus încă una, evident portocalie, aşa cum au făcut-o acei Versace de Alba Iulia ...
Şi dacă tot este aniversare, după atâta muzică patriotică, revărsată de pe tot ce conţine un difuzor, cât de mic, îmi pun şi eu ceva de suflet, dar potrivit momentului festiv : Talisman cu "De ziua ta iubito".
Extazul nu durează decât până la refren :
E ziua ta, iubito
Si-n dar de ziua ta
Ti-as da si ani din viata mea
Daca as putea
Măi că bine se potriveşte, îmi zic eu răutăcios, în fond ce ţi-aş mai putea da în dar, Românie, de ziua ta, în afară de "ani din viaţa mea" ?
Ai primit măriri de vis : taxe şi impozite, vârste de pensionare, inflaţie, preţuri, curs valutar, dobânzi, şomaj, griji, corupţie, criminalitate, birocraţie, manelism, promisiuni ...
Ai primit şi scăderi de invidiat : salarii, concedii de îngrijire a copilului, asistenţă socială, nivel de trai, speranţe, competenţă, responsabilitate, mândrie naţională ...
Aşa că, dragă Românie, eu şi mulţi ca mine, nu îţi mai pot oferi, de ziua ta, decât ce a mai rămas din anii vieţii mele, nu prea mulţi, că ultimii doi m-au cam lăsat cu o speranţă de viaţă mititică ... şi nici viitorul NU SUNĂ BINE !
