17/3/2010 13:58:33
Despre Potentialul Turismului Romanesc
Redactat pentru www.liberalii1.ro si www.themvlist.ro
Am simtit nevoia sa scriu acest articol dupa ce am citit articolul Domnului Anton Cazacliu „Potentialul Turismului Romanesc"
(http://liberalii1.ro/Blog/anton_cazacliu/art/749/POTENTIALUL-TURISMULUI-ROMANESC.html)
Intr-adevar, articolul pune in discutie anumite probleme din sfera turismului. Scopul acestui articol este sa ofere o viziune liberala asupra punctelor abordate. Ceea ce m-a motivat cel mai mult in aceasta privinta este viziunea de dreapta incerta din articolul de la care am pornit (si se poate observa acest lucru in tratarea unor subiecte cum este legislatia, fondurile europene si pledoaria pentru actiune - ce trebuie sa faca statul?).
De atentie din partea guvernantilor se bucura turismul romanesc. De aceea si avem o legislatie stufoasa si restrictiva asa cum bine a punctat domnul Cazacliu. Problema mea este ca directia pro piata (viziunea liberala) se pierde in articol in urmatoarele randuri fiind ocolita total de ideea conform caruia s-a construit haotic datorita lipsei unui plan de urbanism adecvat apoi usor reluata prin propunerea unui duo legislativ-fiscal in conformitate cu nevoile investitorilor pentru a fi iar abandonata in domeniul fondurilor europene.
Sa abordam aceste puncte intr-o viziune liberala:
Sub aceleasi minciuni standard (interesul national etc.), statul este prezent si in turismul romanesc. De altfel, statul este omniprezent aparent alimentat exact de acei politicieni (oameni-nimic mai mult) care se cred omniscienti. Nu numai ca este fals, imposibil dar este si o pledoarie mincinoasa, deoarece stimulentele (motivele) din spatele prezentei statului in economie este placinta bugetara. Evident cu cat este mai mare, cu atat portia fiecarui dirijor (ministru, client politic, sustinator al partidului implicat in aparatul de stat etc) este mai mare. Si astfel creste puterea unui partid pe umerii contribuabililor. Si este grav zic eu, cand oameni incompetenti in piata privata o duc high-life pe bani publici. Nimic altceva nu sta in spatele prezentei statului in economie.
Piata, nu are nevoie de reglementari. Va duceti la o pensiune pentru ca va place ce va este oferit sau va duceti pentru ca stiti ca are autorizatie de functionare, un numar de stele acordat printr-un sistem public, autorizatie de mediu, autorizatie de lucru cu publicul etc ? Nu. Mergem intr-o pensiune sau in orice locatie turistica doar daca ne place ceea ce ne ofera. Statul nu are nici un merit in asta. Ci doar investitorii. Care au anticipat nevoile oamenilor si fac tot posibilul sa-i slujeasca, sa le satisfaca nevoile. Piata functioneaza perfect in aceasta directie, investitorii concureaza in termeni de pret si calitate. Prezenta statului nu numai ca este inutila dar face si risipa de resurse.
Cu fiecare procent din povara fiscala, cu fiecare autorizatie, statul impiedica economia sa performeze: distruge locuri de munca, alunga investitori - lucruri care ajuta oamenii sa duca o viata buna. Cresterea investitiilor intr-o piata (intr-un sector) creste cererea pe piata muncii (companiile care angajeaza) si astfel fac oamenii mai valorosi(acestia avand posibilitatea sa-si ofere serviciile -munca- la un pret mai bun).
Orice piedica (taxe, impozite, autorizatii, reglementari) in calea acestor fluxuri impiedica progresul, competitia si cultiva saracia.
Pentru o dezvoltare sustinuta a activitatii economice, pentru bunastarea si bogatia tuturor statul trebuie sa dispara din economie.
Aici intervin acele afirmatii mediocre, populiste care , asa cum am explicat mai sus mascheaza foamea pentru placinta bugetara.
De exemplu:
Atentie! Exemplu cu rol pamfletar: „Daca nu luam taxe si impozite agentilor economici din piata turismului, cum putem sa finantam institutii precum Directia Generala Control, Autorizare si Privatizare? Va dati seama ce abuzuri ar avea loc? Ce servicii mizerabile ar fi in piata? Cine ar mai realiza clasificarea locatiilor (numarul de stele) ? Aceste servicii sunt pentru binele vostru! Pentru binele natiunii "
Foarte puternica afirmatia nu?
NU!!!! Asa cum am spus, oamenii nu aleg un hotel sau o pensiune pentru ca statul le spune ca au x numar de stele si autorizatii de functionare. Oamenii aleg acele sarvicii care ii satisfac. Este un schimb voluntar.
Orice obtinere de autorizatii si clasificari(mai ales intr-un sistem corupt) , orice set de impozite si taxe se reflecta in pretul serviciilor respective. Oamenii ar plati mai putin serviciile de turism daca nu ar exista aceste constrangeri.
Investitorii prefera sau sunt obligati (daca nu isi permit) sa ocoleasca un sector corupt. Coruptia apare inevitabil acolo unde exista prezenta statului intr-o economie. Daca nu ar exista aceste reglementari, ar fi mai multi ofertanti pe piata turismului ce ar concura prin pret si calitate pentru clienti. Cu cat mediul este mai reglementat, cu atat sunt mai putin ofertanti si implicit pretul serviciilor este mai mare in comparatie cu un spatiu liberalizat. Pledoaria pentru un spatiu liberalizat poate continua si cu alte beneficii de natura economica: mai multi ofertanti, mai multe investitii inseamna si mai multe locuri de munca.
Intr-o discutie derivata asupra turismului putem vorbi si despre litoralul romanesc sau alte zone in care statul mai este prezent in economie. Pentru un turism performant si durabil aceste zone trebuie privatizate integral. De exemplu: daca se ofera in concesiune un teren, o locatie in orice zona turistica, investitorii au tendinta sa realizeze doar acele investitii care sa le optimizeze profitul pe perioada in care au concesionat locul respectiv. Si nimeni nu se va gandi la somerii care vor aparea la sfarsitul acelei perioade sau la conservarea spatiului respectiv. Daca in schimb, proprietatea este cumparata, devenind una privata atunci investitorii vor aborda un plan de dezvoltare durabil si vor ajuta la conservarea spatiului respectiv.
Seductia dirijarii banilor publici este deosebit de puternica. Cu siguranta atractia apare si din interes personal (coruptie) dar si din atractia pozitiei de entitate suprema, de dirijor omnipotent si omniprezent. Astfel de puteri sunt atat de seducatoare si persuasive incat oamenii chiar ajung sa creada ca exista o entitate, un aparat public, un om sau o mana de oameni care stiu si trebuie sa supravegheze organic, estetic si arhitectural ce se intampla in piata. Astfel, dovedind tendinta statului de extindere in economie, apar notiuni cum sunt plan de urbanistica, plan de dezvoltare.
Nu gasesc nici un motiv sa ni se impuna ce putem face pe proprietatea noastra. Aceste constrangeri scad valoarea de piata a proprietatilor imobiliare, impiedica realizarea de investitii (deci omoara locuri de munca) si mai mult, acum agentii economici trebuie ca din banii munciti din greu in piata sa plateasca taxe si impozite sa suporte institutii publice care ii impovareaza.
Nimeni nu poate stii mai bine ce nevoi are piata (locul de intalnire intre cerere si oferta) decat ea insasi. Daca intr-o zona s-a construit aparent mult, asta nu inseamna ca era mai bine ca o entitate publica sa impiedice acest lucru. S-a construit pentru ca asta au vrut oamenii. Piata nu poate dicta aceste comenzi decat daca oamenii o cer. Si aceste fluxuri au creat locuri de munca si au cultivat activitatea economica. Au ajutat oameni sa-si gaseasca un loc de munca si sa-si trimita copii la scoala. Este normal ca acei oameni sa piarda posibilitatea de a munci si acei copii sa nu beneficieze de educatie din cauza unei institutii publice care sa le spuna oamenilor ce au voie sa faca pe proprietatea lor?
Daca intr-adevar s-a construit prea mult intr-un loc in care piata nu a cerut asta, atunci oamenii nu vor alege acele destinatii turistice sau nu vor alege sa devina proprietari in astfel de spatii. In orice parte a fortelor am vorbii de piata (investitori-clienti) - piata are puterea de a se autoregla. Si nimic mai rau nu poate face statul decat sa intervina.
Niciodata antreprenorii nu sunt de vina daca o destinatie, un oras este sufocat de constructii. Vina ii revine prezentei satului prin proprietatea publica. Datorita mix-ului de proprietate publica (strazi , drumuri etc) si management public - proprietate privata se ajunge la situatii sufocante. Nu o forma bolnavicioasa si canceroasa de interventie a statului (cum ar fi un plan de urbanistica- un plan de dezvoltare) va rezolva problema ci abolirea proprietatii publice si eliminarea reglementarilor care sufoca piata. Acolo unde exista doar proprietate privata nu exista mizerie publica sau spatii „sufocante".
De exemplu: Cand un dezvoltator imobiliar construieste un ansamblu rezidential (de sute-mii de locuinte) ati vazut ce frumos si estetic si pe placul tuturor sunt acele strazi? Si ce bine sunt intretinute si ce bine sunt facute? Motivul este simplu: antreprenorul, in spatiul privat stie ca daca nu va oferi o infrastructura de calitate in proiectul sau nu va avea clienti. Exact aceeasi poveste se afla si in turism. Numai ca actualmente piata este distorsionata de prezenta statului. Deoarece este imposibil sa se realizeze astfel de investitii cat timp alti antreprenori beneficiaza de lucrari publice. Nu m-ar mira sa vad un drum public bine intretinut pe care se afla o pensiune sau un hotel al unui baron local. Acesta este scopul primariei sau al ministerelor de resort? Pentru asta platim milioane de oameni taxe si impozite? Si din aceasta cauza statul este un risipitor de resurse.
Sa vedem adevarata fata a fondurilor europene. Nimic ce implica bani si fonduri publice nu ar trebuii sa se afle in agenda unui liberal convins (apartinand doctrinei economice liberale). Insa nu m-ar mira sa intalnesc afinitatea pentru astfel de fonduri in programa politica a celor care folosesc termenul de „liberal" doar pentru ca este un brand bun, market-abil pe piata voturilor (piata politica).
Orice forma de interventionism fie el statal sau suprastatal ( de exemplu fondurile europene) isi va cere costurile in timp. Costuri care le va suporta natiunea respectiva. Trebuie sa recunosc ca de data asta inovatia politicienilor a depasit orice record istoric. Au reusit sa gaseasca un brand si sa-l inradacineze in mintea consumatorilor ca fiind ceva „cel mai benefic". Suna minunat nu - fonduri europene - ? Imi pare rau pentru toti oamenii care cred ca fondurile europene ajuta o economie si citesc aceste randuri. Vor suferi. Ar fi trebuit sa pun un spoiler.
Aparent, prin fonduri europene se obtine finantare pentru proiecte, dezvoltare rurala, locuri de munca! Oameni buni, cand o poveste este prea frumoasa sa fie adevarata atunci nu este. De fapt prin fonduri europene se obtine crestere economica. Ca sa fiu si mai specific, se obtine crestere economica cu decalaj inflationist. Cresterea economica, in acest caz, nu are nici o legatura cu dezvoltarea si bunastarea. Este o mutatie pe bani publici a pietei care se reflecta in cresterea economica si asta ne este servit ca ceva folositor. In realitate nu exista „mese gratuite". O forma de aceeasi natura dar mult mai complexa de interventionism - pentru plata clientelei politice care a oferit aceleasi efecte - „un pranz gratuit" a dus la criza financiara din 2007.
Acesti bani publici - fondurile europene - ca si orice alta forma similara de interventionism actioneaza ca un bruiaj intre cerere si oferta si efectul este acela ca se produc bunuri si servicii care nu au nici o legatura cu nevoile din piata(cererea). Efectul reliefat metaforic arata cam asa: (si asta doar in turism - economia are si alte sectoare) imaginati-va o zona turistica fie ea mai mult sau mai putin dezvoltata. Datorita fondurilor europene intr-o astfel de zona „va inflori" activitatea economica: zeci-sute de proiecte vor fi finantate pe fonduri europene(ipotetic vorbind). Aceste proiecte vor atrage personal, oameni care vor beneficia de un salariu deci vor deveni la randul lor cerere pentru alte bunuri si servicii pentru care se vor gasi evident agenti economici sa investeasca la randul lor. Poate cel mai important dintre acesti agenti, se vor gasi banci sa le finanteze nevoia de credit (acum ca sunt angajati isi permit).
Una din problemele acestui lant - a proiectelor cofinantate pe fonduri europene este ca alimenteaza baloanele speculative. Cand am folosit mai sus metafora „va inflori" ma refeream de fapt la faptul ca in goana dupa „un pranz gratis" (bani publici) se vor realiza mai multe bunuri si servicii decat solicita piata (in acest caz se vor realiza mai multe locuri de cazare prin pensiuni, hoteluri etc decat solicita cererea adica turistii). Cand se va sparge acest balon, tot lantul roz descris in paragraful de mai sus se va rupe si industria respectiva se va prabusi cu costuri mult mai mari (someri deci credite imposibil de rambursat, deflatie si deja cunoscutul efect de domino etc.) decat castigul pe termen scurt si mediu. Daca mai aveti vre-o incertitudine cu privire la acest scenariu luati un exemplu empiric: situatia actuala a Spaniei - o economie supraincinsa de catre managementul public (in toata frumusetea lui: fonduri publice(europene etc.), managementul defectuos,bolnav al institutiilor publice). Nu suntem departe de acest scenariu.
O a doua mare problema a fondurilor europene tine de domeniul concurentei si scenariul se schiteaza cam asa in domeniul turismului: daca un intreprinzator, un familist a contractat un credit judecand dupa decalajul dintre cerere si oferta si a investit acei bani intr-o pensiune si langa el, pe aceeasi strada sau gard in gard un intreprinzator deschide o pensiune printr-un proiect cofinantat prin fonduri europene. Cum poate acest om care a luat credit sa concureze la pret cu celalalt care se bucura de bani publici, acceptand ideea ca serviciile sunt de aceeasi natura? Nu poate. Acest om acum este silit sa vada cum banca ii ia casa, ii ia investitia, cum nu isi poate hrani familia si nu isi poate trimite copii la scoala sau sa le asigure un trai decent. Probabil la fel de trist este si faptul ca acei bani publici vin de la bunastarea altor familii in a carui detriment statul le-a bagat mana in buzunar si nu a facut nimic bun cu asta. Nu are cum sa o faca.
Concluzionand, este bine sa adoptam o atitudine pro piata - pro liberalizare; sa vrem un stat minimal si sa vrem acei politicieni care graviteaza in jurul acelor doctrine si principii care chiar pot face din ziua de maine o zi mai buna. Mergand pe seductia politicilor interventioniste, ce istoric consacrat aduc voturi intr-un spatiu institutional precar cum este Romania, sa nu va asteptati la alt scenariu decat la cel al saraciei, al coruptiei si al castigului clientelei politice.
