Ca student roman in State, am avut placerea de a urmarii pe viu una din putinele democratii din lume care functioneaza de 230 de ani fara schimbari sistemice majore. In acelasi timp, am urmarit cu la fel de mare atentie si scena politica romaneasca cum am putut: prin presa online, prin bloguri mai recent, cat si prin conversatii cu rude si prieteni din tara. Comparand cele doua culturi politice am descoperit cateva ‘trucuri' folosite cu succes de politicienii Americani (de ambele culori politice) care sunt aplicabile in Romania: recoltarea de emailuri, redenumirea temelor dezbatute, si realizarea unei campanii continue in sistem de ‘issue-by issue.'

1) Incep cu o practica mai mult organizatorica, decat politica, dar geniala a campaniei lui Obama: recoltarea de date personale la evenimentele de campanie. La fiecare ‘rally,' la fiecare discurs si caucus* participantiilor li se ofera sa completeze un formular cu numarul de telefon si adresa de email. La inceput, campania dadea la schimb moca ecusoane, bumperstickers, insigne, tricouri, si alte trasnai in schimbul datelor personale. Nu au mai facut acest troc din vara 2007 cand Obama atragea lume singur la evenimente. Apoi, ei introduceau aceste date intr-o banca centrala de emailuri de unde trimit emailuri in masa foarte des. Eu primesc unul aproape la doua zile si pot sa spun ca il citesc cu placere, desi este mai mult spam. Aceste emailuri, probabil au convins destui indecisi, si au transformat multi suporteri in activisti. Dar mai important, au asigurat un randament maxim al masinariei de vot pe 4 noiembrie cand prezenta suporteriilor lui Obama la urne a fost aproape 100%. Spre exemplu, am avut multi colegi si profesori care si-au luat liber ca sa il voteze pe Obama.

O astfel de idee ar fi foarte utila in conditiile in care Crin Antonescu evolueaza (dupa cum pare ca se indreapta in acest moment) intr-un candidat pe care lumea se duce de buna voie sa il asculte pentru calitatiile sale oratorice. Bine, in Romania, acest lucru s-ar desfasura la o scara mai mica, dar deloc neglijabila, mai ales in mediul urban in Transilvania.

2) Redenumirea temelor dezbatute pentru a adauga un anume mesaj politic este o arta delicata; daca exagerezi vei parea mincinos, daca o faci prea moale, idea isi pierde rostul. Spre exemplu, in America de la sfarsitul secolului 20 a fost o mare dezbatere pe tema taxei de mostenire. Republicanii, care au fost tot timpul anti-taxe, au numit aceasta tema nu ‘inheritance tax' cum ar fi fost normal, ci ‘Death tax" pentru ca se colecteaza cand moare cel cu averea. Democratii au numit-o "Estate Tax." Republicanii au castigat aceasta dezbatere reducand taxa de mostenire ca parte a ‘The Bush Tax Cuts' in 2001 si 2003. Un alt exemplu din America este despre tortura teroristiilor. Democratii care se opun o numesc ‘torture,' iar republicanii neo-conservatori care o suporta o numesc ‘enhanced interrogation techniques.' Democratii par sa castige aceasta dezbatere.

In Romania, aceasta strategie ar fi mers foarte bine cu impozitul forfetar. Nu ar suna mult mai convingator-din perspectiva PNL-si pe intelesul tututror ‘taxa pe nimic'? Cireasa de pe tort este ca ‘taxa pe nimic' suna repulsiv si deci aproapte toata lumea care ar auzit de ‘taxa de nimic' s-ar opune. Astfel, ‘taxa pe nimic' ar fi termenul folosit pe site, bloguri, la TV cand participa un PNList, in discursuri cand un politician s-ar referi la impozitul forfetar. Frumusetea acestei tactici este ca o poti aplica la orice tema politica cu putina creativitate.


3)O alta tactica abuzata in America este  ‘the 24/7 issue-centered campaign.' Pe scurt, cand puterea face ceva ce nu convinei opozitiei-sau unui grup de interese-apar instantaneu reactii in presa, reclame la TV, websiteuri, si organizatii militante pentru cauza lor. O sa dau doua exemple pe care le consider edificatoare, unul istoric si unul din prezent.

In 1993 Bill Clinton era zeu in politica; tocmai ce implementase una dintre cele mai progresiste si liberale (definitia Americana, adica stanga Americana) platforme din secolul 20. Si mai mult, la sfarsit era inca popular (50-60% approval rating). Asa ca, a incercat sa implineasca visul democratiilor de la Franklin Delano Roosevelt incoace-socializarea sistemului medical. Stelele erau aliniate: Congresul si Casa Alba erau in maini democrate si suport pentru reforma era de 60-70%. Dar, odata ce detaliile planului au fost dezvaluite, companiile de asigurari impreuna cu republicanii au lansat o campanie pentru a reduce suportul politic pentru reforma. Clinton a ramas cu buza umflata cu reforma in sistemul medical si democratii au pierdut majoritatiile in Congres la algerile din 94.

Cum s-a intamplat asta? Companiile au facut organizatii de genu ‘Concerned Citizens for HealthCare Reform' care au lansat clipuri la TV. In acelasi timp, au lansat si campanii door-to-door cat si la telefon cu care convingeau lumea sa transmita fie prin posta sau prin telefon congressmenului local ca el/ea, ca votant, nu e de accord cu aceasta reforma.

Un exemplu contemporan este dezbaterea pentru surse de energie alternativa. In Congres se lucreaza la o legislatie de tip ‘cap-and-trade' pentru licitarea permiselor de poluare. Faptul ca Obama va cere o astfel de legislatie se stia demult. Asa ca companiile de petrol, de carbune, de energie solara se bat la televizor cu reclame de genul de acest tip inca din toamna. Mai mult, primesc emailuri despre ‘clean energy' destul de des si de la Obama si de la organizatii de genul ‘Working Class People for Energy Independence' sau mai stiu ce nume mai au. Dezbateriile acestea par sa influenteze factorul politic destul de mult, pentru ca zvonul in Washington DC este ca 85% din premise vor fi date moca de congres companiilor din statele pe care congressmenii le reprezinta. Obama inca nu s-a pronuntat pentru ca legislatia nu a ajuns in plen si probabil nici nu s-a decis daca va ameninta cu veto daca nu sunt licitate mai mult de 15% din premise.

De ce functioneaza o astfel de campanie in America? In primul rand pentru ca sunt alegerii pur uninominale in congres din doi in doi ani (1/3 din Senat si toti din House of Representatives). In al doilea rand pentru ca cu spaga directa merge foarte greu si spaga indirecta a fost redusa prin limite la donatiile de campanie si alte ‘cadouri' pentru congressmeni.

Evident, acest sistem politic este foarte diferit de cel din Romania, dar o strategie de acest gen ar putea functiona excelent si la noi in anumite circumstante: cand se apropie alegerile de orice fel, ori cand presedintele este din partidul minoritar in parlament si baga frica in parlamentari cu referendumuri-un scenariu posibil daca Crin Antonescu castiga alegeriile. Doamne Ajuta!

Din cate am observat eu, aceste tactici nu se prea aplica in Romania, sau daca se aplica, se aplica rar. Cine le-ar folosi pentru prima data, ar avea un mare avantaj: ar surprinde si opozitia si publicul. Sper ca PNLul sa considere serios aceste tactici pentru ca functioneaza si sunt universal adaptabile. Pun pariu ca Sam Patten este deacord.


*caucus--1 a meeting of the members of a legislative body who are members of a particular political party, to select candidates or decide policy.

• the members of such a body.

2 a group of people with shared concerns within a political party or larger organization.

Aceasta este definitia de dictionar. Dar in alegerile preliminare presedintei in anumite state cum ar fi Iowa sau Washington, caucus reprezinta un sistem de vot. Adica, lumea se reuneste in sali de clasa si voteaza public de doua ori prentru desemnarea candidatului la presedentie din partea partidului, dar numai a doua runda de voturi conteaza si survine dupa o dezbatere publica a tuturor participantiilor care sunt oameni de rand. In general, candidatul cu cea mai puternica organizatie este favorizat in caucus-states.