Suntem într-o conjuctură politică favorabilă câştigăriii Preşedinţiei României!

"Mă bucur să vă întâlnesc în acest cadru în care, nu am nici un fel de îndoială, aveţi o întâlnire plăcută. Sper să fie şi fructuoasă. Vreau să vă prezint, în câteva minute, gândurile mele legate de contextul în care ne aflăm, legate de campania electorală care ne aşteaptă şi de peisajul politic românesc al acestui moment şi al lunilor următoare. De asemenea, mă voi referi la câteva elemente din programul pe care eu l-am lansat cu ceva vreme în urmă şi pe care, şi cu ajutorul vostru, sper să îl fac cunoscut în perioada care urmează, până la campania electorală şi în timpul campaniei electorale, cât mai multor români. Ştiu că interesul vostru, profilul întrunirii de anul acesta, este îndreptat, mai degrabă, spre zona economică. Este foarte bine că se întâmplă aşa. Trăim într-un context dominat, într-adevăr, de urgenţa şi gravitatea unor probleme de natură economică. Sigur că voi vorbi şi despre aceste lucruri în măsura în care ele fac obiectul programului cu care mă prezint în aceste alegeri prezidenţiale.

Alături de mine este şi vicepreşedintele partidului,Daniel Chiţoiu, unul dintre specialiştii noştri în probleme economice.Cu el putem aprofunda temele pe care le doriţi. După aceste câteva minute, în care o să vă spun câteva lucruri legate de campania electorală şi de peisajul politic, sunt doritor să avem un dialog, să puneţi probleme, să puneţi întrebări, să spuneţi ce credeţi, pentru că lucrul acesta e foarte important pentru mine.


Situaţia electorală. Nu suntem propriu-zis în campanie, dar toată lumea vede cum, de bună vreme încoace, aproape în fiecare zi se discută despre campania electorală prezidenţială. Şi cum, de fapt, mai toate întâmplările politice, gesturile politice din România au o legătură directă sau indirectă cu acest subiect. Vă invit să vorbim despre subiectele la ordinea zilei, înregistraţi oficial, înregistraţi legal, fără să fie nevoie ca, după aceea discuţiile noastre să fie date publicităţii pe o cale sau alta.


Suntem într-o situaţie care se limpezeşte, în opinia mea, pe zi ce trece. Şi cred că se limpezeşte în favoarea noastră. Evident că această limpezire a situaţiei politice din România ne dă o şansă suplimentară, dar sigur nu poate să facă ceea ce noi avem de făcut. Şi nu poate face nimeni altcineva. O muncă asiduă, o muncă dedicată, o muncă plină de încredere și de un anume fel de devotament, nu față de candidat, nu față de partid, ci față de cetățenii României care merită să știe adevărul și merită să aleagă în cunoștință de cauză. Spun că situația se limpezește pe zi ce trece, pentru că avem cu fiecare întâmplare, și din nefericire astfel de întâmplări sunt mai multe pe zi, tabloul incompetenței crase a acestei alianțe de guvernare care conduce astăzi România. Avem tabloul străveziu, fără perdea, al faptului că și domnul Băsescu și domnul Geoană, și PSD și PDL nu au nici un fel de preocupare, nu mai păstrează nici un fel de aparențe în legătură cu interesul public de care sunt direct răspunzători în calitate de președinte al României și în calitate de guvernanți. În privința economiei, în privință educației, în privința marilor probleme sociale, mai mari și mai grele de la o zi la alta, vedem clar că nu au decât un interes strict electoral.


Asistăm şi la o serie de diversiuni. și, așa cum ați putut observa de la bun început, candidatura mea în această campanie a fost supusă și expusă la tot felul de diversiuni, la tot felul de mișcări de derută. S-a vorbit mai întâi despre faptul că eu însuși nu aș fi foarte hotărât și că partidul ar fi ezitant în susținerea mea. Sunt mai hotărât ca oricând, nu am încetat niciodată să fiu.Nu sunt genul care să mă bat cu pumnul în piept asemenea altora, spunând că-i spulber pe unii și pe alții, dar nicio secundă nu am avut vreun motiv de îndoială în legătură cu sensul și șansele acestei campanii. Partidul Național Liberal nu a dat niciodată semne că ar oscila. Din tot peisajul candidaților reali, ipotetici, posibili, probabili, foști și viitori, sunt cel care mi-am anunțat primul candidatura. Partidul Național Liberal este primul partid care a hotărât să aibă un candidat la președinție și cine este acel candidat la președinție De atunci încoace, cu toate dificultățile pe care le întâmpinăm în campanie, lucrurile au mers foarte coerent. Nu știm încă dacă domnul Traian Băsescu candidează. Nu ne este foarte clar ceți candidați va avea Partidul Social Democrat și dacă domnul Mircea Geoană se va număra printre ei. Nu știm ce candidați vor mai dispărea și așteptăm cu certitudine să apară și alți candidați, dar în ce ne privește, din punctul acesta de vedere, nu au existat și nu există dubii.

S-a spus apoi că nu am un program, că nu am soluții și că discursul meu politic se reduce la a-l ataca pe Traian Băsescu. Sunt singurul candidat care a prezentat un program, e un program pe care pot oricând să-l discut și încerc să-l discut public. Am invitat la dezbatere și pe posibilii contracandidați, pe ceilalți lideri de partid. Nu au venit încă. Sunt ocupați cu reforma învățământului și cu alte lucruri, dar e un program care are pe larg și intențiile mele și mijloacele mele și opțiunile mele privitoare la instituția prezidențială și la atribuțiile ei directe constituționale, precum și elementele de viziune, obiectivele de dezvoltare, în privința economiei, în privința politicii externe, în privința educației, în privința justiției, în privința funcționării și reformării instituțiilor statului. Sunt singurul candidat care a prezentat un astfel de program.


Da, trebuie să mă refer polemic la ceea ce face președintele României pentru că e de datoria mea, în calitate de persoană publică, de om politic, de candidat, de președinte al Partidului Național Liberal să iau atitudine publică, să joc rolul pe care alegătorii români mi l-au dat, acela de partid de opoziție, atunci când văd cum, din vina președintelui actual al României, din vina guvernanților României, economia se duce de râpă în fiecare zi şi instituțiile statului sunt aproape în pragul dizolvării. Am ajuns la întâmplări fără precedent cum ar fi greva magistraților, cum ar fi greva polițiștilor și am fost aproape pe punctul de a avea până și greva militarilor.


Văd cum, în ciuda asigurărilor care ni se dau ca de niște mitraliere cu repetiție și de către domnul Boc și de către alți acoliți ai săi, lucrurile merg de la o zi la alta mai prost. Și atunci, este de datoria mea să nu vorbesc despre floricele, despre păsărele, despre cum se joacă la grădiniță copiii, despre pasajele din Apocalipsă în care lupul paște împreună cu mielul, ci despre realitatea tristă, despre realitatea dureroasă a României, despre responsabilități și soluții. Și asta fac.

Suntem în momentul în care nu mai e nevoie să răspundem la diversiuni. E nevoie să ne facem cunoscute ideile şi proiectul pentru România. La baza tuturor soluţiilor politice şi economice, în opinia mea, stau lucrurile de natură morală. România are nevoie de oameni politici şi, în primul rând, de un preşedinte al României care, înainte de toate, nu suficient dar necesar, trebuie să aibă bună credinţă, onestitate şi forţa morală de a le pretinde celorlalţi să facă, în sfârşit, ordine. Astfel încât, am spus-o de multe ori şi nu voi înceta să o spun, fiecare român să aibă o şansă.


Eu nu sunt, nici pe departe, un om fără greşeli, un om fără defecte, un om fără scăpări. Nu am avut niciodată o astfel de pretenţie. Nu sunt un om perfect. Nu sunt un politician care a găsit întotdeauna cele mai bune soluţii, cele mai bune răspunsuri, un politician care a fost întotdeauna strălucitor. Sunt un om cu calităţile şi defectele mele. Atunci când m-am înhămat la această muncă şi la această misiune, candidatura la preşedinţia României şi, sunt convins, preşedinţia României, mi-am făcut un examen de conştiinţă. L-am făcut în mod intim, nu public. M-am întrebat dacă sunt în stare, dacă am dovedit în viaţa mea politică că sunt în stare să fac şi să fiu în acel fel în care le cer şi le voi cere altora să fie atunci când voi fi preşedintele României. Răspunsul este da.


Primul lucru pe care îl voi cere ca preşedinte al României, tuturor politicienilor şi guvernanţilor români, tuturor cetăţenilor României, fiecăruia după măsura răspunderii lui, va fi să fie oneşti. Am pretenţia că sunt un om politic care a fost mereu onest.

Le voi cere să nu mintă. Am pretenţia că am spus mereu ceea ce am crezut eu că este adevărul. Chiar cu riscuri, chiar cu supărări ale altora. Chiar cu momente în care cariera politică mi-a fost afectată de această pornire de a spune adevărul. Avem în România un model de politician care se transformă, din ce în ce mai mult, într-un fel de papagal sau de patefon care revine şi repetă mereu aceeaşi placă mediocră, aceeaşi formulă pe care i-o dau colegii lui de partid sau oficiul de propagandă.

Viaţa politică românească s-a depreciat în ultimii ani în loc să evolueze. Acum patru, cinci, şapte ani, în peisajul partidelor politice din România, existau mai multe nuanţe. Oamenii care reprezentau un partid aveau mai multă personalitate. Astăzi, în special în Partidul Democrat, asistăm la un fenomen de masificare care nu mai lasă loc personalităţii, nuanţei, nu mai lasă loc ideii fundamentale în politică, a coexistenţei mai multor opţiuni. În sensul acesta, a cere mai mult adevăr şi mai puţină minciună este, din punctul meu de vedere, un lucru legitim.


Le voi cere, de asemenea, să înceteze orice legătura cu corupţia. Pot să o fac pentru că, în toată activitatea mea de om politic, fie că am fost parlamentar, fie că am fost ministru, fie că am fost în conducerea acestui partid, nu am avut niciodată, nici măcar o legătură indirectă cu corupţia.


Le voi cere să promoveze valorile. Să promoveze competenţa. Noi suntem oameni politici şi există competenţa specifică a politicianului, care nu se confundă cu o competenţă universală. Preşedintele unei ţări nu este cel mai deştept om din ţara respectivă. Preşedintele, miniştrii, demnitarii sunt acei oameni care performează ca politicieni atunci când ştiu să strângă în jurul lor şi să pună la lucru competenţele.


Am fost ministru, la un minister, cel al tineretului şi sportului devenit astăzi, din păcate, celebru. Nu l-am dat afară pe Ivan Patzaichin, acest mare campion, după ce oameni nesăbuiţi mi-au spus că ar fi PSD-ist. Am avut directori de direcţii judeţene din opoziţie - PSD sau PRM - şi nu i-am dat afară, pentru că erau oameni care îşi ştiau meseria. Am făcut aceste lucruri, le voi face în continuare şi, ca atare, am dreptul să le cer.

Există astăzi o mare îndoială, semănată de observatori şi comentatori ai scenei politice. Nu este adevărat ceea ce mulţi dintre ei spun. Şi anume că nu avem de ales. Nu este adevărat că nu avem nicio şansă. Nu este adevărat că toţi oamenii politici din România sunt la fel. Dacă suntem atenţi, dacă suntem deschişi, dacă suntem dispuşi să căutăm, atunci vom vedea că în toate insituţiile există oameni buni. Sub aspect moral, sub aspect profesional, sub aspectul intenţiilor, sub aspectul capacităţii.

Nu suntem toţi la fel şi trebuie ca cei mai buni dintre noi să iasă la lumină. Ştiu că lucrul acesta este greu. În viaţa românească actuală, criteriile de promovare nu sunt întotdeauna acelea despre care vorbesc eu acum. Pentru că sunteţi oameni foarte tineri, preocupaţi de politică, daţi-mi voie să vă dau un sfat, ca unul mai bătrân. Ştiu că este o situaţie grea, ştiu că nu aveţi modele dar, în orice caz, aplicaţi toată cenzura la care vă dă dreptul vârsta şi instrucţia, educaţia şi informaţia. Nu preluaţi pe nemestecate ce vedeţi. Nu preluați modele. Nu preluați nici măcar modelul nostru, al bătrânilor liberali în întregime. Luați ce e bun de la noi, luați ce e bun și de la alții. A decide ce e bun și ce nu e bun nu e foarte greu. Culmea este că toți știm ce e bine și ce e rău atunci când vorbim, nu de soarta universului, când vorbim nu de existența lui Dumnezeu, ci când vorbim de lucruri care se fac aici și acum cu oameni în carne și oase, în societate, într-o politică a normalității, într-o politică obligată să rezolve tot ce are de rezolvat și modestă în ambițiile sale.


Una din marile erori ale mentalității publice din România asupra politicului este că așteaptă de la politică rezolvarea tuturor problemelor. Or, politicienii români nu sunt în stare, nu suntem în stare, nu ne-am arătat în stare să rezolvăm măcar partea care ne revine. Cum am putea rezolva restul? Și când vorbim, de exemplu, de educație în România pentru că e la ordinea zilei, politicienii au o responsabilitate imensă. Și vedem halul în care actualii guvernanți își etalează cu nerușinare, cu indecență, iresponsabilitatea zi de zi. Dar problema educației, a tinerei generații, a copiilor, a tinerilor, nu este numai a politicienilor. Niciodată și nicăieri guvernele, politicienii și miniștrii nu au putut rezolva acest lucru. E o problemă și a părinților, și a instanțelor spirituale ale unei națiuni. Că politicienii ar trebui să fie cei care inițiază conjugarea acestor eforturi, că președintele României ar trebui să se înconjoare de mințile luminate, de sufletele mari, de cei care au un cuvânt greu și nu de toți bețivii și de toate derutatele, asta este altceva. Dar, apucând-o pe calea aceasta a politicii, nu porniți de la ideea că politică este doar ce vedeți voi astăzi că se întâmplă în politica românească. Puteți afla care sunt modelele corecte parțial și de la noi, și alegeți între noi pentru că nu suntem toți la fel. Puteți afla masiv din cărți și nu am nicio îndoială că o faceți. Puteți afla, căci există libertate de circulație, de comunicare, circulație fizică, circulație informațională, cum stau lucrurile acolo unde ele stau incomparabil mai bine decât aici. Faceți politică așa cum ea trebuie făcută. Faceți politică fără orgoliu, fără lăcomie, cu personalitate, cu ambiție, cu aspirație, dar încercând să aproximați modelul corect. În sensul acesta întotdeauna avem de ales.


Eu vreau să facem o campanie altfel decât s-a făcut până acum. Vreau să fac o campanie altfel decât par a fi deciși să o facă posibilii mei contracandidați. Vreau să fac o campanie care are riscurile ei, dar care are, în opinie mea, și șansa de a fi un semnal pentru cetățenii României sau pentru foarte mulți dintre ei, că se poate vorbi și altfel, că te poți comporta și altfel în calitate de candidat și că se poate miza și pe altceva decât pe păcălirea, pe ademenirea, pe fermecarea pentru un moment, o zi, o dată la patru ani, a unor oameni.

Am eu, însumi, temerile mele. Nu pot garanta, nu pot băga mâna în foc, că o asemenea campanie va fi câștigătoare. Nimic nu e sigur pe lumea asta, dacă îți propui ceva cu adevărat important. Dar cred că trebuie să alegem această cale dacă vrem să avem cu siguranță un câștig. Eu cred că suntem într-o conjunctură politică ce face posibil să câștigăm președinția României. Și ce ar putea să fie mai frumos decât să câștigăm cu altfel de mijloace? Pentru că atunci am câștiga, nu doar un mandat, o funcție, o poziție, oricât de prestigioasă ar fi ea, ci am câștiga cu adevărat șansa ca, înepând de a doua zi, din acea poziție, din acea funcție, să putem schimba cu adevărat lucruri fundamentale în România. Nu vreau să facem lucruri ieșite din comun. Nu cer lucruri spectaculoase. Dimpotrivă, cer lucruri simple care sunt mai anevoioase decât ceea ce se face îndeobște, care sunt mai costisitoare, nu bănește, ci în efort, în cantitatea de sentiment omenesc pe care o pui în această relație cu oamenii, care este o campanie electorală.

O campanie electorală nu este o piesă de teatru. Știu că mi se poate spune că sunt prea romantic, că vorbesc despre lucruri idilice. Pot răspunde oricând, cu istoria în mână, că de fiecare dată când s-a întâmplat ceva cu adevărat mare sau fertil, chiar dacă nu spectaculos, s-a întâmplat așa: a venit cineva care a spus că se poate și toți ceilalți i-au spus -fugi de-aici, nu se poate, știm noi mai bine cum e. Omenirea nu a înaintat, nici în politică, nici în știință, repetând într-una ceea ce știa și ceea ce era rețeta sigură. Eu cred că avem șanse. Nu pot să-mi asum o campanie în care să mă adaug corului de mincinoși care de dimineață până seara îi mint pe români.


Această campanie, așa cum a decurs ea, pe noi ne-a întărit. Toate sondajele cât de cât plauzibile, inclusiv ultimul sondaj publicat zilele trecute, ne dau în jurul pragului de 20%, în echilibru cu Mircea Geoană candidatul Partidului Social Democrat. Pe simulările unei eventuale intrări a lui Sorin Oprescu în cursă, lucrurile se mențin tot în această zonă. Avem, în schimb, în toate aceste sondaje un semnal interesant. Președintele Băsescu scade încet, mai lent decât ar dori-o mulți, decât aș dori-o și eu, dar sigur. Foarte interesant este următorul lucru: președintele scade ca procent, deși în număr absolut votanții săi sunt încă hotărâți. De ce scade? Pentru că tot lent, dar sigur, crește numărul oamenilor care spun că vor veni la vot. Începe să se contureze opțiunea nehotărâților. Aceasta este marea noastră șansă.


Acum, trecând la lucruri foarte pragmatice, fără de care într-adevăr o campanie nu se poate face, pentru că o campanie nu este o poezie, nu este, după cum spuneam, o piesă de teatru, nu este un spectacol. O campanie este o muncă practică, surdă și dură cu milioane de oameni. Este o muncă enormă în care trebuie să vorbești vreo 15 limbi. Nu străine, ci limbi diferite, pe înțelesul fiecăruia. Și este de datoria ta să vorbești pe limba omului pentru că aceea e limba pe care o știe omul. E o muncă pe care niciodată un candidat, oricât ar fi fost el de ieșit din comun, nu a putut să o câștige singur. Adevărul tuturor campaniilor electorale, de când există campanie electorală pe lumea aceasta, nu este acela că rezultatul este determinat de bani. E nevoie de bani, sunt foarte importanți și influențează rezultatul unei campanii. Dar nu banii decid câștigătorul. Adevărul nu este acela că serviciile, într-o societate că a noastră, roasă de intrigi, de ascultări, înregistrări și tot felul de alte lucruri în afara legii, care vor trebui să se termine și se vor termina, vă promit și le-o promit tuturor, nici măcar acestea nu decid. Influențează, derutează, dar nu decid câștigătorul. Singurul adevăr care e verificat pe toate campaniile din America și până în Rusia e că o campanie nu poate fi câștigată de un om. O campanie e întotdeauna câștigată de mii sau zeci de mii de oameni.

Nu este doar campania mea. Este campania voastră și a tuturor celor care cred că putem schimba ceva în România, acum și în mod definitiv, și că eu sunt acel om care din poziția de președinte al României pot să încep acest lucru.

Cineva m-a întrebat într-o emisiune, cred că la Bacău, dacă eu cred că președintele este vinovat de toate relele din România. Evident că nu este președintele sau un singur om, sau un singur partid, vinovat de toate relele din România. Evident că nu un singur om, și cred că nici măcar un singur partid nu vor putea schimba singuri România în bine. Dar președintele este cel care poate să înceapă acest drum spre bine și este cel care de-a doua zi, după ce va avea încrederea oamenilor, poate să răspundă acestei încrederi sau poate să o înșele. Și avem, din păcate, exemple din a doua categorie cu nemiluita.

Am simțit nevoia să spun toate aceste lucruri, le-am spus cu bucurie și vi le-am împărtășit pentru că într-adevăr eu cred în ele și cred mult mai tare în capacitatea voastră, a vârstei voastre, de a le aplica mai repede decât putem noi, cei mai în vârstă, să o facem. Vă asigur că tot ceea ce, împreună, putem să construim astăzi este mai degrabă în folosul vostru, decât al nostru, al celor care avem, la vârstă dublă sau chiar mai mult, o istorie a deziluziilor noastre, a nereușitelor noastre și a realizărilor noastre.


Închei cu un cuvânt care nu are legătură cu campania electorală. E valabil indiferent de rezultatul acestei campanii. Țineți minte un singur lucru și folosiți-l spre a vă rușina dacă faceți fapte dubioase, și de a adăuga bucurie dacă faceți fapte demne de voi. Sunteți într-un partid care nu este ca oricare altul. Noi, eu, domnul Căncescu, domnul Chițoiu putem să ne asemănăm cu politicieni din alte partide. Fie că sunt aceia foarte buni, fie că pentru că noi suntem totdeauna la înălțimea a ceea ce noi am vrea să fim. Dar Partidul Național Liberal înseamnă mai mult decât noi și voi împreună, el înseamnă o istorie, înseamnă un spirit și înseamnă încă o dată ceva ce mereu a lăsat României lucruri care o fac să dureze. Am bucuria să spun că, inclusiv în anii noștri, din 90 până azi, din 2004 până la începutul acestui an, în timpul guvernării liberale, am făcut lucruri pe care alții nu au putut să le facă în 15-16 ani, și pe care de 8 luni încoace ne arată că le poți strica foarte repede, în câteva luni.


Nu aparțineți oricărui partid, nu faceți politică oricum. Acesta este mesajul meu. Dacă el ar rodi, ar fi mai important chiar decât campania electorală în care ne aflam."